Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Nu e locul potrivit, Jacob. Nu putem discuta mai târziu?
– Sigur, sigur. O să trec prin cavou pe la voi după şcoală, râse Jacob
nervos. Acum ce-are?
Edward privi în jur indicându-i motivul, ochii lui oprindu-se asupra
martorilor care erau puţin după limita distanţei la care ne puteau auzi.
Câţiva dintre ei ezitau pe trotuar, ochii lor strălucind de speranţă. Era ca
şi cum ar fi sperat la o bătaie care să rupă monotonia unei dimineţi
obişnuite de luni. L-am văzut pe Tyler Crowley înghiontindu-l pe Austin
Marks şi amândoi se opriră în drum spre clasă.
– Ştiu deja ce vrei să-mi spui, îi aminti Edward lui Jacob pe un ton
atât de încet încât abia-l puteam auzi eu. Mesaj livrat. Consideră că ne-ai
avertizat.
îngrijoraţi.
Edward se uită la mine pentru o fracţiune de secundă cu ochi
– Avertizat? am întrebat eu sec. Despre ce vorbiţi?
– Nu i-ai spus? întrebă Jacob cu ochii mari, nevenindu-i să creadă.
Ce, te-ai temut că o să fie de partea noastră?
– Las-o baltă, Jacob, te rog, a spus Edward pe o voce fără inflexiuni.
– De ce? îl provocă Jacob. M-am încruntat nedumerită.
– Ce nu ştiu? Edward?
Edward continuă să se uite la Jacob ca şi cum nu m-ar fi auzit.
– Jake?
Jacob ridică o sprânceană la mine.
– Nu ţi-a spus că... fratele lui mai mare a trecut graniţa sâmbătă
seară? întrebă el pe un ton plin de sarcasm. Apoi ochii lui se îndreptară
din nou asupra lui Edward. Paul a fost total îndreptăţit să...
– Era teren neutru! spuse Edward printre dinţi.
– Nu-i adevărat!
Jacob fierbea vizibil. Îi tremurau mâinile. Îşi scutură capul şi trase
adânc aer în piept de două ori.
– Emmett şi Paul? am şoptit eu. Paul era cel mai nestatornic dintre
fraţii de haită ai lui Jacob. El fusese cel care-şi pierduse controlul în
pădure în ziua aceea - amintirea lupului gri care-şi arăta colţii îmi apăru
brusc foarte vie în minte. Ce s-a întâmplat?