Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

În vocea ei era atâta nefericire încât mi-am înfăşurat mâinile în
jurul umerilor ei să o consolez.
— Ce s-a întâmplat, Alice?
— Mă iubeşti? întrebă ea pe acelaşi ton trist.
— Sigur că da. Ştii asta.
— Atunci de ce te văd strecurându-te la Vegas şi căsătorindu-te fără
să mă inviţi şi pe mine?
— Oh, am murmurat eu, roşind în obraji. Mi-am dat seama că i-am
rănit serios sentimentele şi m-am grăbit să mă apăr. Şti cât de tare urăsc
să fac tam-tam. Şi, oricum, a fost ideea lui Edward.
— Nu-mi pasă a cui idee a fost. Cum ai putut să-mi faci asta? M-aş
fi aşteptat la aşa ceva din partea lui Edward, dar nu şi din partea ta. Te
iubesc ca şi cum ai fi sora mea.
— Pentru mine, Alice, tu eşti sora mea.
— Vorbe! mârâi ea.
— Bine, poţi să vii şi tu. N-o să ai prea multe de văzut.
Încă se strâmba.
— Acum ce mai este? am vrut eu să ştiu.
— Cam cât mă iubeşti tu pe mine, Bella?
— De ce?
Se uita la mine cu nişte ochi rugători şi cu sprâncenele ei negre
încruntându-se, iar buzele tremurându-i la colţuri. Ţi se rupea sufletul
dacă o vedeai.
— Te rog, te rog, te rog, şopti ea. Te rog, Bella, te rog - dacă mă
iubeşti cu adevărat... Te rog să mă laşi să vă organizez eu nunta.
— Of, Alice! am mârâit eu, trăgându-mă de lângă ea şi ridicându-
mă în picioare. Nu! Nu-mi face una ca asta.
— Dacă mă iubeşti din suflet, cu adevărat, Bella. Mi-am încrucişat
braţele la piept.
— Este atât de nedrept. Şi Edward m-a cam şantajat deja cu asta.
— Pariez că lui Edward i-ar plăcea mai mult dacă aţi face asta