Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

prea emoţionaţi, fie prea intimidaţi să vină pe rând. Jessica era prima din
uşă, Mike fiind chiar în spatele ei. Tyler, Conner, Austin, Lee,
Samantha... chiar şi Lauren era în coada şirului, ochii ei critici scânteind
de curiozitate. Erau toţi curioşi şi apoi copleşiţi pe măsură ce intrau în
camera imensă decorată ca un club ultimul răcnet. Încăperea nu era
goală; toţi membrii familiei Cullen se aşezaseră la locurile lor, gata să-şi
intre în rolul obişnuit şi perfect de oameni. În seara asta am simţit că şi
eu jucam teatru la fel de mult ca şi ei.
M-am dus să-i salut pe Jess şi pe Mike, sperând ca tonul vocii mele
să exprime încântare. Înainte să apuc să mai salut şi pe altcineva, sună
iar la uşă. Le-am deschis Angelei şi lui Ben, lăsând uşa deschisă pentru că
Eric şi Katie tocmai urcau şi ei scările.
Nu am mai avut o clipă liberă să intru în panică. A trebuit să
vorbesc cu toată lumea, să mă străduiesc să fiu o gazdă bine-dispusă.
Deşi petrecerea fusese catalogată drept un eveniment comun pentru
Alice, Edward şi pentru mine, nu era nici o îndoială că eu eram cea mai
populară ţintă pentru felicitări şi mulţumiri.
Poate pentru că membrii familiei Cullen arătau uşor ciudat sub
luminile de discotecă ale lui Alice. Poate pentru că luminile acelea făceau
camera întunecată şi misterioasă. Nu era o atmosferă propice pentru ca
un om obişnuit să se simtă relaxat lângă Emmett. L-am văzut pe Emmett
rânjind la Mike peste masa cu mâncare, luminile roşii reflectându-se în
dinţii lui; Mike a făcut automat un pas înapoi.
Poate că Alice făcuse asta intenţionat pentru ca eu să fiu centrul
atenţiei, crezând că mi-ar plăcea mai mult această postură. Încerca
mereu să mă facă să fiu om în felul în care credea ea că sunt oamenii.
Petrecerea era în mod evident un succes, în ciuda intimidării
instinctive cauzate de prezenţa celor din familia Cullen - sau poate că
asta doar făcea atmosfera mai palpitantă. Muzica era incitantă, luminile -
hipnotice. La cum dispărea mâncarea, am bănuit că trebuie să fi fost
bună şi aceea. Camera se aglomera, dar se putea respira. Aveam impresia
că sunt toţi absolvenţii, plus majoritatea celor dintr-a unsprezecea.
Trupurile se mişcau în ritmul care bubuia sub tălpile picioarelor lor,
lumea fiind pe punctul de a se prinde în dans.