Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

— Mi-aş dori să fiu şi eu atât de optimistă.
Îşi sprijini capul de piciorul meu şi începu iar să mârâie. Şi chiar m-
am simţit puţin mai bine.
— Deci avem ceva drumeţii de făcut mâine. El mormăi; sunetul era
entuziasmat.
— S-ar putea să fie un drum lung, l-am prevenit eu. Edward nu
judecă distanţele la fel ca oamenii normali.
Jacob iar râse scoţând un lătrat.
M-am făcut şi mai comodă în blana lui caldă, odihnindu-mi capul
pe gâtul lui.
Era ciudat. Chiar dacă era ciudat să fie lup, am simţit că Jake şi cu
mine eram la fel ca înainte - amici la cataramă - , şi nu cum am fost în
ultimele daţi când Jacob avea înfăţişare umană. Era ciudat că simţeam
asta din nou aici, din moment ce eu crezusem că transformarea lui în lup
reprezenta cauza rupturii.
înceţoşată.
Simulările continuară în poiană, iar eu m-am uitat la luna