Stephenie Meyer - Eclipsa.pdf - Căsuţa cu poveşti

– Dar pentru ce să-ţi ceri tu scuze?
– Nu eşti supărat pe mine? am întrebat eu sec.
– Nu.
insultat.
Sima ca şi cum vorbea serios. Am simţit cum m-am încruntat.
– Nu te-ai văzut cu Alice când te-ai întors?
– Ba da-de ce?
– Ai de gând să iei înapoi Porsche-ul?
– Normal că nu. I l-am dat cadou.
Mi-aş fi dorit să-i văd expresia feţei. Vocea îi suna ca şi cum l-aş fi
– Nu vrei să ştii ce am făcut? am întrebat eu, începând să mă
surprindă aparenta lui lipsă de interes.
Am simţit cum a ridicat din umeri.
– Mereu mă interesează să ştiu ce ai făcut, dar nu trebuie să-mi spui
dacă nu vrei.
– Dar am fost în La Push.
– Ştiu.
– Şi am chiulit de la şcoală.
– Şi eu la fel.
Când i-am auzit sunetul vocii m-am uitat în jos, pipăindu-i faţa cu
degetele, încercând să-i desluşesc starea de spirit.
– De unde atâta toleranţă? am vrut eu să ştiu. El oftă.
– Am decis că ai dreptate. Problema mea înainte era mai mult...
prejudecata mea cu privire la vârcolaci. Voi încerca să fiu mai rezonabil
şi să am încredere în judecata ta. Dacă tu spui că este sigur, atunci eu te
cred.
– Uau.
despartă.
– Şi... ce este mai important... nu vreau să las lucrul acesta să ne
Mi-am pus capul pe pieptul lui şi am închis ochii, pe deplin
mulţumită.
– Şi, murmură el pe un ton lejer. Ţi-ai făcut planuri să te mai duci
în La Push în curând?