GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

100 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIcureţe şi să aprinză lămpile cu gaz ale rampei. Într’o zi, sătul de atâta fum, atâtaunsoare, atâtea bătăi, băieţaşul care prinsese meşteşugurile scamatorilor, hotărîsă se facă „transformist”. Şi se vede că ideia nu era rea căci, din „transformare”în „transformare”, ajunse pe la sfârşitul veacului directorul teatrului particularal ţarului Alexandru al III‐lea 1052 şi, în 1920, compozitorul cu renume şidirectorul operei din Monte Carlo 1053 . Îl chema Raoul Gunsbourg, era baronşi nu mai ştia româneşte...Pe locurile amărâtei sale tinereţi nimic nu mai aminteşte azi de StadtPesth. Pe la 1890 s’au deschis amândouă pasagiile, Vilacrosse la sud, Maccala nord îşi întind amândouă braţele, scăldate într’o lumină de acvariu, şi seîntâlnesc tocmai în str. Karagheorghevici (azi Eugeniu Carada), înconjurândcafeneaua Macca 1054 , care mai poartă până azi numele vechiului stăpânitoral acestor locuri. Cafeneaua e unul din locurile patetice din Bucureşti. Înlumina tulbure a becurilor electrice care ard aci şi vara, la amiază, o faunăstranie îşi duce un traiu amărît. Într’un colţ, doi samsari 1055 bătrâni joacă întăcere mahjong 1056 , un evreu gârbovit şopteşte altuia cu pasiune, îndelung,cine ştie ce proiecte, cine ştie ce confidenţe; altul, singur, cu ochii adânci,trişti şi pierduţi, pare că urmăreşte, în altă lume, un vis milenar. Până să daiiar în lumina Podului, ieşind din această asfixie, este o plăcere să te opreşticâteva clipe la anticăria Pach 1057 , unul din cei trei patru anticari din Bucureştiunde poţi răsfoi, sta de vorbă, şi pleca fără să cumperi. Mai poţi zăbovi o clipăîn faţa lui „Suzi salon pentru bebe şi copiii dvs.”, înaintea bufetului TănaseSimion, desigur cea mai mică ospătărie din Bucureşti, cu o faţadă care n’aretocmai doi metri şi apoi, până dai de trotuarul Căii Victoriei, să treci cât mairepede între cele două rânduri de tablouri expuse spre vânzare şi care, de bunăseamă, găsesc şi cumpărători...Din pasagiul Macca până în str. Doamnei se întindea pe vremuri, cumam mai spus, hanul Castrişoaei, văduva unui Castriş Macedoneanul şi muma,probabil, a Castrişului înmormântat la Sf. Dumitru. Pe la mijlocul veaculuitrecut îşi avea aci casele Vasile Paapa 1058 , macedonean şi dânsul. Azi, pe loculvechiului han, se înalţă una din cele mai frumoase clădiri 1059 din Bucureşti,imobilul ridicat în anul 1940 de arhitectul Radu Dudescu 1060 , şi proprietateaBăncii Naţionale.Pe str. Doamnei, colţ cu hanul Castrişoaei se ridica, până la sfârşitulveacului trecut, o casă puţin arătoasă, unde trăise marele bogătaşPetrovici‐Armis 1061 , ultima casă din Bucureşti care mai avea la poartă arnăutcu fustanelă 1062 , fes pe cap, şi pistoale la brâu.Trecând str. Doamnei, mergem de‐a‐lungul zidurilor în care s’au mistuit,cu timpul, cărămizile ultimului han de pe partea dreaptă a Podului: hanulGreceanului, care se întindea până la casele boierilor Greceni, colţ cu actualulbulevard 1063 .