GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 73Nu prea se ştie însă de ce i se spunea Contoşul. 684 Unii zic că Bălăceanu,cel dintâi român înnobilat 685 de Sf. Imperiu Romano‐Germanic, şi‐aromânizat titlul de Graf 686 făcând ,,Conteş” din latinul „Comes” şi italianul„Conte”; alţii, însă, afirmă că porecla i s’a pus deoarece dânsul, cel dintâi, apurtat la noi în ţară haina pe atunci la modă numită „contoş”.Conteş sau Contoş, dânsul este cel care a făcut biserica, din piatră, în1674.În curând, biserica Sf. Dumitru se mai numi şi biserica de Jurământ,căci într’însa se legau jurătorii, sub grea afurisenie, încingându‐se, pe pragulaltarului, cu „brâul Maicii Domnului” 687 .În veacul al XVIII‐lea, Sf. Dumitru e una din bisericile mai cu vază dinBucureşti. Fiind trecută în rândul bisericilor domneşti, Vodă Caragea îi dăvoie să aibă sobă 688 .Cu timpul, lăcaşul începu să se prăpădească. La 1819 îl repară episcopulCostandie Filitti 689 al Buzăului. Ne‐a rămas contractul încheiat atunci cumeşterul ungur Joja Weltz. Turnul 690 urma să fie de lemn, dar tencuit pedinăuntru şi pe dinafară, tencuiala fiind „cu meşteşugul nemţesc”. Se prevăd„coloane” şi „ciubuce” 691 „frumoase, nemţeşti” şi un „frontispiţiu” 692 totnemţesc, bineînţeles. Controlul întregei lucrări îl are însă „jupân Ioniţă,arhitectonul” 693 .În marele foc dela 1847, arde acoperişul bisericii astfel restaurate şi toatălemnăria, apoi, cu timpul, pe ici, pe colo, zidurile încep să se surpe, azi cade ocărămidă, mâine alta, astfel încât înainte de războiul cel mare, biserica ajunseseo ruină. Atunci, prin străduinţele d‐lui Ion Filitti 694 , strănepotul episcopuluiConstandie, biserica Sf. Dumitru a fost refăcută, precum se vede astăzi.Clădirile preoţeşti ce înconjurau biserica au dispărut de mult. Darrăsfoind catagrafia 695 din 1825, care le înşiră pe toate, parcă intrăm cu gândulîn încăperile acelea simple şi dărăpănate, cu umila lor gospodărie... Se destupăsticluţa cu parfumul trecutului, şi ne sunt înaintea ochilor „casele arhiereşti 696de zid, pe pivniţă boltită, învelite cu şindrilă de brad veche, cu galerie dinaintepardosită cu scânduri, cu patru odăi şi o cămăruţă. Sub scară o odăiţă, cumşi în gârliţă 697 o odaie pentru chelar 698 şi un beci vărzărie” 699 . Apoi „perecheade case în dosul bisericii aşezate, cu trei odăi în tindă pardosite cu cărămizi,învelite cu şindrilă, dinainte cu straşina ieşită ca în chip de pridvoraş. Două„plimbări” 700 sub acelaşi acoperiş de scânduri, oareşce depărtate de casă”.„În şopron o caretă veche, stricată, încât nu este de a se mai metahirisi 701 ,o sanie însă tălpile cu arcuri fără coş 702 , o pereche hamuri vechi stricate...„În odaia cea mare, două mindire 703 cu perne de jur împrejur, pânză deBraşov umplută cu păr de bou, un cearceaf deasupra de batistă, două saltelemici în colţuri cu câte două perne de cit tivit 704 , două macaturi 705 deasupraacestora, iarăşi de cit, 12 scaune de lemn prost, îmbrăcate şase cu muşama