GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

170 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZILa 3 Mai 1891, cu prilejul împlinirei a 25 ani de domnie, Regele Carolspusese:„Vroim a înfiinţa un aşezământ spre binele tineretului universitar din toatefacultăţile din ţară, al cărui scop va fi de a procura studenţilor un loc de întrunire,înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă, de a veni în ajutorul celor careîntreprind lucrări speciale, sau pentru tipărirea tezelor, cum şi de a da subvenţiiacelora care, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să‐şi întrerupă studiile”.Clădirea, datorată arhitectului Gottereau 1772 , fu inaugurată, Regele fiindde faţă, la 2 iunie 1905. Studenţii însă, aţâţaţi de anumiţi oameni politici, nus’au decis să ia parte la târnosirea 1773 casei, făcută pentru dânşii, decât în ultimulmoment.Nouăsprezece ani mai târziu, în 1914, se cumpără şi imobilul Păucescu, şitot Gottereau fu însărcinat cu mărirea Fundaţiei, îmbinând clădirea veche cu ceanouă.Înainte de 1900, str. Clemenţei, azi C.A. Rosetti, care pe atunci nu da peCalea Victoriei, intra în str. Vămii, în faţa casei Manu. îmi mai aduc aminte cumcotea, de‐a‐lungul unei şandramale înalte, roşii,cu geamlâc, în spatele casei luiIoanid librarul.Alături de aceasta, cu intrarea pe Podul Mogoşoaei, era marea şi frumoasacasă a Lahovăreştilor 1774 , care se întindea pe un vast poligon cuprins între PodulMogoşoaei, str. Clemenţei, şi curtea caselor Barbu Slătineanu 1775 şi Boerescu 1776 .Aceste case fuseseră clădite în 1839 de către Beicu Cantacuzino, căsătoritcu Elena Câmpineanu 1777 , sora lui Constantin 1778 şi a lui Iancu 1779 . În 1842le cumpără Emanoil Lahovary 1780 , cu 4.000 de galbeni. Din căsătoria lui cuOlimpia Arsachi, Lahovary avusese optsprezece copii, dintre care cei mai marierau Maria, căsătorită cu Emanoil Kretzulescu 1781 , primul agent al Românieila Paris, Zoe, căsătorită cu Ghica‐Comăneşti 1782 , George 1783 directorul ziarului„Indépendance Roumaine”, ucis în duel în 1898, şi Alexandru Em. Lahovary 1784 ,fost mulţi ani de‐a‐rândul ministrul Ţării la Paris şi la Roma, şi care a binevoit,într’o seară a anului trecut, să‐mi vorbească despre vechea sa casă părintească.Şi îşi amintea de reparaţiile făcute casei în 1896, de arhitectul Gottereau,când în locul sufrageriei din subsol – acolo era aşezată în toate” casele vechi – s’aufăcut două prăvălii, închiriate una librarului Haimann şi cealaltă d‐nei Novakmănuşăreasa; de întinsa grădină în care, ,sub castanii stufoşi, era răcoare chiarîn zilele cele mai calde, de „muntele” înalt de 4‐5 metri care se ridica în fundulei, şi unde era atât de plăcut să stai, în serile de vară; de statuele de marmoră,azi podoaba băilor Cretzulescu din Câmpulung, de albanezul 1785 dela poartă,prietenul copiilor...Depănând firul amintirilor, îmi descria salonul mare, cu oglinzi până ‘ntavan, cu trei rânduri de fereşti, pe care copiii lipeau bilete ca să fie citite de copiilui Grigore Cantacuzino 1786 , care şedea peste drum, lângă Corpul de Gardă alPalatului 1787 .