GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 59CASA PRAGERTot pe mâna stângă, dincolo de Str. Râureanu, se înalţă, masivă, casaSigmund Prager 499 , fostă Bellu 500 , fostă Văcărescu 501 . Aci a locuit, mai bine deo jumătate de veac, Enăchiţă Văcărescu 502 .La începutul veacului trecut noră‐sa, Elena Văcărescu 503 , spunea lui IonGhica, pe atunci copil: „Vin să te sărut evghenistul 504 mamei, că eu, când măgândesc la evghenia familiei noastre, uite, îmi vine ameţeală”.Cu drept cuvânt putea Enăchiţă să fie mândru de obârşia lui, căcineasemănat de frumos este cronicul Văcăreştilor.Din întunerecul vremurilor, iese Negoiţă, Voievodul Făgăraşului, cefusese tovarăş lui Negru Vodă la descălicătoare, şi întemeiase 12 sate şi 12biserici; iată‐l pe Radu Comisul poreclit Belşug care, în vreme de foamete, îşiîmparte toate bucatele poporului flămând zicând: „Domnul Dumnezeu a datbelşug Comisului Radu; împărţiţi‐vă din roadele lui şi lăudaţi pe Domnul”;Aga Pătraşcu Viteazul, care a ucis în războiu aţâţi duşmani, câte zile are anulşi care, drept mulţumire, îşi închină sabia la toţi sfinţii calendarului; NeagoeSpătarul, străbunicul lui Enăchiţă, ucis în Constantinopole pentru legea lui,în vremea lui Şerban Vodă, cu hainele pecetluite pe dânsul cu plumb topit;fiul lui Neagoe, Enache Văcărescu vel Agă, ucis şi el de turci împreună cuConstantin Brâncoveanu în ziua de 15 August 1714. Cel dintâiu, sub secureagealatului 505 , a sburat capul lui. Iată‐l pe tatăl lui Enăchiţă, Ştefan marelespătar, lumina timpului său în treburile de judecată. Dar ce‐i pasă de glorieboierului Ştefan, când toţi copiii lui mureau nevârstnici, când n’avea un fiucui să‐i lase numele. Câte danii 506 , câte închinări la moaşte 507 , câte molifte 508la icoanele Sf. Ştefan 509 , ocrotitorul de naşteri... După ani mulţi, D‐zeu îlascultă; în anul 1740 soţia sa Ecaterina naşte un fiu, Enăchiţă.Copilul atât de dorit este crescut cu o dragoste nespusă.De abia ieşit din braţele doicii, e pus la carte; cu dascălii cei mai vestiţiînvaţă elineşte, latineşte, italieneşte, franţuzeşte şi turceşte, cu un hogea 510 . Ecămăraş 511 la 20 de ani.La 23 de ani, într’o zi de toamnă, îl găseşte îngrozitoarea veste: tatăl său amurit otrăvit, la via sa dela Săcueni 512 , ucis de bucătarul lui Vodă Racoviţă 513 .Enăchiţă fuge la Constantinopol, să ceară dreptate. Între timp, Vodămoare de beţie; Văcărescu se reîntoarce în ţară, pentru a fi trimis la MareşalulRumianţof 514 să ceară sprijinul oştilor împărăteşti. Enăchiţă se teme depotopul rusesc, fuge la Braşov cu nevasta şi copiii; stă 4 ani, apoi iată‐l, din