GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 507la 1849. Om cu vaste cunoştinţe, integrat şi în probleme politice, a manifestat oatitudine ostilă faţă de domnitorul Gheorghe Bibescu. În timpul revoluţiei de la1848 a fost preşedintele Guvernului Provizoriu de care însă s‐a dezis, demascându‐seostil revoluţiei. La 6 septembrie, sub presiunea maselor, a afurisit RegulamentulOrganic, făcându‐se astfel indezirabil. A demisionat la 27 iulie 1849.2060Ulanii – iniţial ostaşi cavalerişti din trupele mongolo‐tătare, denumirepreluată de ostaşii din cavaleria uşoară din ţările române, Rusia, Germani,Austro‐Ungaria.2061Echipaje – trăsură de lux trasă de o pereche de cai sau mai mulţi. Vizitiiipurtau echipament de gală.2062La 11 iunie 1848, pe la orele 22, după ce Gheorghe Bibescu văzusemanifestaţiile făcute de bucureşteni şi constatase că armata nu era dispusă să tragăîn demonstranţi la cerere, a acceptat să formeze un guvern provizoriu a cărei listăera pregătită de către revoluţionari. La 13 iunie a abdicat de la tron, pentru a nu firăspunzător de reacţiile Rusiei şi ale Imperiului Otoman.2063Ştefan GOLESCU (1809, Câmpulung , judeţul Muscel azi Argeş –8 septembrie 1874, Nancy, Franţa). A ales cariera militară. A fost om politic,revoluţionar la 1848, exilat până în 1857, ministru, prim ministru.2064Cristian TELL (1807 sau 1808, Braşov – 24 februarie 1884, Bucureşti,cimitirul Bellu, figura 17, locul 18). Elev ai lui Gheorghe Lazăr şi Ioan HeliadeRădulescu. Participant la acţiunile militare ale anilor 1828‐1829. Intrat în armataŢării Româneşti de la reînfiinţarea ei în 1830, a fost promovat până la gradul degeneral. Revoluţionar la 1848, exilat în Imperiul Otoman, a revenit în ţară la 1857,devenind deputat în Adunarea Ad‐hoc; om politic,locotenent domnesc, ministru.Soţie Tarsiţa, la naştere Ştefănescu (1819 – 1902).Vezi notele: 2071, 2186.2065Gheorghe MAGHERU (1804, Craiova, judeţul Dolj – 25 aprilie 1875),carieră militară şi în magistratură, administraţie. Participant la revoluţia de la 1848,a fost însărcinat cu formarea, instruirea şi comanda pandurilor reuniţi în tabăra de laRâmnicu Vâlcea. Exilat, a desfăşurat activităţi pentru pregătirea Unirii principatelor.2066George/ Gheorghe / SCURTU, negustor, membru al GuvernuluiVremelnicesc şi al celui Provizoriu, nu s‐a bucurat până în prezent de o analiză criticăa rolului avut în aceste evenimente. Din lectura documentelor emanate de la acestfor se constată participarea s‐a la adoptarea actelor reformatoare. Semnează dupăpreşedintele guvernului decretele nr. 1, 2, 3, 4, 7, 15, 17, 18. Probabil au existatpuncte de vedere care l‐au determinat, la 19 iunie 1848, să‐şi prezinte demisia,motivând gestul prin reclamarea sa de activităţile negustoreşti. Pe anexă rezoluţialui C.A. Rosetti: se primeşte. Însă la 21 iunie 1848 în proclamaţia către săteni estemenţionat ca ministru. La fel îl menţionează la 3 iulie 1848 corespondenţa din„Naţionalul”.La 10 ianuarie 1849, Comisia de cercetare a faptelor revoluţionarilor, la cererea