GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

146 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIse încline spre pământ. Negăsind cu cale să o mai repare edilii timpului, maiîntâi au închis lăcaşul, apoi l‐au dărâmat 1536 .Alături de biserică era o casă mică, vechea stăreţie a Sărindarului, de pevremea când era mănăstire. Fusese locuită de mitropolitul Iosif Naniescu 1537 ,în tinereţea lui, când era egumen aci. Mai pe urmă casa a slujit de locuinţăpreotului paroh al bisericei, şi a dispărut, odată cu dânsa. Ocupa aproximativlocul barului de sub Cercul Militar.Pe Podul Mogoşoaei era clopotniţa bisericei, într’un turn greoiu de formăpătrată. Era aşezată drept în faţa casei Popovici (vechiul Club liberal 1538 ), şifoarte mult ieşită în stradă, care în punctul acela era îngustă de tot, şi nicinu avea trotuar. Turnul se ridica deasupra unei bolţi rotunde care servea deintrare mănăstirii, dar aşa de joasă că era de mirare cum puteau intra în eavechile rădvane boiereşti, atât de voluminoase.De‐a‐lungul străzii, la dreapta şi la stânga porţii, era un rând de clădirimici care serviseră de locuinţă călugărilor. „Toate acestea erau într’un halde murdărie neauzită, stropite până la straşină cu noroiu vechiu de zece ani;pentrucă Podul Mogoşoaei, care până la 1868 nu ştia încă ce este piatrăcubică, nici nivelare regulată, avea chiar în faţa bisericei o lăsătură. care înfiecare iarnă devenea o baltă de noroiu lichid ce nu dispărea decât în Apriliesau Mai...”O ultimă perioadă de glorie a avut Sărindarul în 1877, când au reînceputruşii să‐şi facă slujbele în vechia biserică. Pe pardoseala ei au îngenunchiatatunci Marele Duce Nicolae Nicolaevici 1539 , cancelarul prinţ Gorciakov 1540 ,generalii Gurko 1541 şi Todtleben 1542 , ofiţeri din Garda Imperială 1543 , căpeteniide Cazaci...Pe la 1880, biserica începu să se nărue. Zidurile vechilor chilii, care maierau în fiinţă în 1852, se irosiseră de mult. „Pe maidanul care înconjurabiserica” – scrie F. Damé – „ciorile se aşezau din sbor pe gunoaiele şi pisicilemoarte aruncate acolo, iar când cădea seara, cete de câini slabi şi înfometaţiluau locul ciorilor şi desăvârşeau astfel serviciul de salubritate al oraşului”.Totuşi, locul fiind central, aci veni să se aşeze în 1870 circul Dersein,concurentul şi rivalul lui Hütemann, de pe piaţa Constantin Vodă. Faptpuţin cunoscut, din concurenţa lor ieşiră primele curse de cai pe care le‐auvăzut Bucureştii. Neobositul Ulysse de Marsillac notează:„Uitând de rivalitatea lor, Domnii Hütemann şi Dersein au organizat iericurse de cai în spaţele 1544 casei lui Beizadea Ghica, unde s’au adunat pestedouă mii de persoane. Te‐ai fi crezut la Longchamps 1545 sau la Epsom 1546 ,dacă n’ar fi lipsit... încă multe. Totuşi, unii domni vorbeau cu competinţăjargonul 1547 curselor şi urmăreau cu pricepere lupta pasionantă între caii d‐lorHütemann şi Dersein”.Locul sosirei fusese împodobit cu ghirlande de tulpan 1548 alb şi roz,