GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 4011137Bulevardul Elisabeta – adept al înnoirilor gazetarul în acest caz s‐a înşelat,cele înfăptuite iniţial prin realizarea tronsonului „Belvedere”, acţiunea a fostcontinuată, lucrarea trecând prin latura vestică a grădinii Cişmigiu şi s‐a obţinutdorita străpungere care să faciliteze legătură optimă cu Palatul de la Cotroceni.Vezi notele: 1094, 1138.1138Bulevardul Elisabeta – începând de la sfârşitul secolului XIX, dar maiales în primele decenii ale secolului XX, prin deschiderea a numeroase magazine şiînfiinţarea câtorva cinematografe, această porţiune a bulevardului a devenit o zonăintens frecventată de bucureşteni, atât ziua cât şi noaptea.Vezi notele: 1094, 1137.1139Hotelul „Capşa” – „ctitoria” fraţilor Capşa a cunoscut o ascendentăevoluţie până la metamorfoza profundă a societăţii româneşti în condiţiile impusede eliberatorii ocupanţi când acest efectiv barometru al societăţii a fost sufocat demăsurile luate. Au trecut decenii de agonie pentru ca anterior anului 1989 să se treacăla o radicală renovare, instituţia redevenind o casă de prestigiu prin componentelesale şi serviciile oferite.Vezi notele: 75, 737, 863, 1041, 1169, 1170, 1171, 1181, 1192, 1220, 1225,1419, 1427.1140Radu SLĂTINEANU (? ‐1817), mare vornic de Ţara de Sus, căsătorit cu odescendentă a familiei Creţulescu, apoi cu una a familiei Fălcoianu. A avut mai mulţiurmaşi între care pe Scarlat R. Slătineanu, mare vornic, căsătorit cu fiica banuluiConstantin Filipescu, şi pe Iordache Slătineanu, mare vornic, fost caimacam al ţării,căsătorit cu fata banului Racovitză.Vezi notele: făcând referinţă la întreg neamul Slătineanu: 60, 206, 837, 1041,1305, 1411, 1532, 1607, 1673, 1758, 1775, 1786, 1797, 1798, 1799, 1800, 1802,1809, 1863, 2180, 2241, 2322, 2383.1141Ion CARAGEA vv.Vezi notele: 126, 140, 217, 339, 440, 452, 1304, 1388, 1509, 1979, 2093,2226, 2227, 2228, 2287.1142Dioramă – frecvent folosită în secolul XIX, diorama era un tablou de maridimensiuni care, sub efectul unor jocuri de lumini ce se concentrau evolutiv asupraepisodului, oferea spectatorului, plasat într‐un spaţiu întunecos, impresia unui peisajreal, transformându‐l într‐un participant la scena evocată. Asemenea diorame au avutmare căutare în anii 1877‐1878, când aveau program de dimineaţă până noapteatârziu. În limbajul cetăţenilor au fost definite ca „panorame”.1143Dimitrie C. OLLĂNESCU (Ascanio) (21 martie 1849, Focşani, judeţulPutna, azi Vrancea – 20 ianuarie 1908, Bucureşti). Studii la Bucureşti, finalizatela universităţile din Franţa, Germania, Belgia, obţinând doctoratele în drept şiştiinţele administrative şi politice. A revenit în România la 1873 activitate juridică,primar al oraşului Tecuci, avocat la C.F.R. Din 1876 a intrat în diplomaţie,în 1880la Istanbul până la 1883, între 1885‐1888 a girat activitate legaţiunii de la Viena,la 1889 ministru plenipotenţiar al României la Atena. Om de litere, membru al