GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

82 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIspre podul Mogoşoaei, în odăile de sus, lângă clopotniţă”. „Acolo m’amnăscut şi eu”, scrie colonelul, „la anul 1811, martie 28, în vremea ocupaţieioştirilor ruseşti; peste drum de ferestrele noastre, acolo unde este astăzi 811Hotel de France, în casele atunci ale Ipsilantoaei sau Dămăroaei, era cartierulGeneralului Michelson, 812 şeful suprem al oştirilor, avându‐şi cancelariaîn hanul Zlătarilor; de acolo, dela ferestrele încăperilor noastre, am pututprivi toate evenimentele ce s’au petrecut în Capitală până la ieşirea din casapărinţilor în anul 1830 mai 5; de acolo, în timpul zaverei, fiind copil de 10ani, am văzut trecând pe sub ferestre, un manaf 813 (călăreţ turc) cu mânecilecămeşii legate la spate, ţinând în mâna dreaptă, de păr, un cap, şi în stânga,frâul şi iataganul, şi fugind astfel cu capul spre casa lui Bellu ca, predându‐lcasierului, să‐şi primească beşlicul 814 şi să se întoarcă pe uliţi să vâneze altecapete”...În încăperile de jos ale hanului, argintarii îşi vedeau mai departe demeşteşugul lor. În 1815, sub Vodă Caragea, găsim chiar „argintarul Gheorghede la Zlătari” care este învinovăţit că face bani falşi 815 , calpuzanlâc 816 , cumse spunea pe atunci, cu unul Nicolae Castrianul „ce se poartă cu nume dedoctor”. „Iar felurimea apelor chimice ce s’au găsit la dânşii făcând dovadăcă unul dintr’înşii ar fi alchimistul 817 şi celălalt ucenic lângă dânsul, amăgitşi înşelat, şi fiindcă acest fel de alchimişti năzuesc totdeauna la înşelăciuni,se găseşte cu cale ca alchimistul să se izgonească peste Dunăre, iar GheorgheArgintarul să se dojenească de către Spătărie”.Cu timpul, argintarii lasă locul altor negoţuri care vin de se sălăşluesc învechile ziduri, iar în odăile de sus, la 1839, se aşează două Ministere, al Justiţieişi al Instrucţiunii Publice. Şi încăpeau fiecare în câteva odăi. Căci, la începutulexistenţei lor, tare erau modeste Departamentele noastre. Iată atribuţiunileInstrucţiunii Publice 818 în 1840:„Căderile acestei Logofeţii sunt de a îngriji ca clirosul 819 să nu iasă dindatoriile sale, de a fi cu priveghere asupra cârmuirii schiturilor celor slobodedin Prinţipat, de a orândui obrazelor bisericeşti advocaţi la întâmplare depricini de judecată, de a regula ţeremoniile publice şi de a îngriji pentruînvăţătura publică în tot Prinţipatul”.La aceeaşi dată, personalul Ministerului era următorul: un şef deDepartament, un director de Cancelarie, şi trei „mese” 820 , fiecare cu un şef demasă, un ajutor şi doi scriitori 821 şi registratura, alcătuită dintr’un registratorşi un scriitor.Şaisprezece inşi cu ministru cu tot! Lucrurile s’au cam schimbat de atunci!După detronarea lui Cuza 822 , se mută şi Ministerele. În 1866, hanulZlătarilor îndeplineşte pentru ultima oară o funcţiune publică: e cazarmagărzii orăşeneşti 823 , de curând înfiinţată. Aci făceau „ezerciţ” cetăţenii cufavoriţi à la Franz‐Josef 824 sau barbă à la Cavour 825 , îmbrăcaţi în mundirul 826