GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 85În beciurile de jos, însă, domnea tistul 847 dorobanţilor agiei, CăpitanulCostake Chihaia 848 Chiorul. I se spunea Costake după botez, Chihaia dupăslujbă, şi chiorul după beteşug. Era înspăimântător, şi zice‐se, cinstit. Cândieşea călare pe calul lui bălan, cu pilul cu 7 capete 849 în mână, urmat de câţivadorobanţi, îngheţau mahalalele. Negustorii tremurau după tejghea 850 , şitrecătorii se lipeau de ziduri, căci vai de spinarea celui ce nu se ferea destul derepede din drum.Pe uliţă tistul era fioros, dar la agie, cumplit. Iată cum povesteşte unarestat din timpurile acelea întâlnirea sa cu căpitanul Costake:„Jandarmul mă duse într’un beciu. Auzeam un sgomot şi sunete de fier:deschisei uşa şi am văzut că viermuiau arestaţii cu fiarele în picioare. Eraupeste şaizeci. O mizerie, o putoare nepomenită şi nevăzută.„Aşteptam să fiu chemat la cercetare. Dar nu numai că nu m’au chemat,dar după trei zile m’au mutat din beciul acela, la un loc cu tâlharii şi cuomorâtorii, într’o temniţă mare şi igrasioasă. Pe pereţi era de un degetmucegaiul; la un colţ era un hârdău pentru fireasca neputinţă. La începutn’am putut pătrunde cu vederea. Erau două paturi lungi, care erau pline; iarpe jos şedeau arestaţii, ca peştii.„După vreo zece zile mă pomenesc că vine căpitan Costake Chihaia şimă scoate în antreaua arestului, apoi ordonă la doi soldaţi înarmaţi zicând:„Soldaţi, vă ordon să‐l ţineţi în picioare pe acest nesupus şi îndărătnic, fără să‐llăsaţi măcar a se mişca cât de puţin. Nici cea mai mică mişcare; adică: să nu sescarpine pe cap, nici pe corp, nici capul să nu‐l mişte nici cum şi nici mâncarenici apă să nu‐i daţi, să mi‐l ţineţi aşa ca şi când ar fi ţeapăn. Cum îl veţivedea că se mişcă să‐l înţepaţi cu baionetele. – Am înţeles!” Metodul acestade tortură fiind inventat de căpitan Costake, era cea mai teribilă, întrecea petoate celelalte: ouăle coapte ce le punea la subţiori, vătraiele 851 şi lanţurile arsece le punea pe pântecele arestaţilor!„Mare şi nelegiuit tiran era acesta! Dumnezeu l‐a însemnat căci era ca unmonstru; având în ochiu, o mână şi un picior schilod”.Activitatea lui căpitan Costake în beciurile din casa Dămăroaei nu ţinumult. Într’adevăr, scurt timp după ce boierul Racoviţă îşi închiriase caselesale agiei, începu să se certe cu chiriaşa lui. Amănuntele toate le găsim îninteresanta monografie a d‐lui Daşkievici 852 , „Istoricul reşedinţelor poliţieiCapitalei” de unde le împrumut şi eu. Prin sine nu sânt mare lucru, au numaifarmecul întâmplărilor de mult apuse...Încă din 1832, deci de abia după un an, Racoviţă cere sporirea chiriei,„mai vârtos” adaugă dânsul „că şi casele le văd dărăpănate”. După multeinsistenţe, dobândeşte un spor de chirie de 500 lei pe an, refuzând însă, dedata aceasta, să mai închirieze grădina” unde are de gând să zidească ziduri”.Şi deoarece, prevăzător, nu mai închiriase nici beciul, agia se văzu nevoită să