GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 77Că aci se ridica o biserică, cu hramul lui Sf. Ion cel Mare, care dăinuiaîncă din timpurile lui Mihnea Turcitul 742 şi ale lui Mihai Viteazul 743 , fiindfăcută de Andrei Vistierul, ce fusese boier în divanul acestor domni?O făcuse micuţă, şi poate doar din lemn, ca mai toate bisericile vechibucureştene, întru începutul lor; aşa încât, de abia după un veac, biserica senărue.Dar câtă întindere de loc, de jurîmprejur! Într’un act din 1666 – publicatde domnul Nicolăiassa 744 în „Bucureştii Vechi” 745 , – Gherghina, judeţul 746„oraşului Bucureşti” cu 12 pârgari 747 şi cu preoţi şi cu bătrânii oraşului,adunându‐se din porunca lui Leon Vodă 748 şi la cererea părintelui egumenAtanasie, pentru a „descoperi” 749 locurile Sfintei Mănăstiri, care fuseseră„împresurate” 750 (încălcate) de multă vreme, scriu că astfel au aflat, cu sufletelelor, moşia sfintei Monastiri: „Din spre oraş, din Podul ce trece Dâmboviţaspre Monastirea lui Mihai Vodă 751 ; din capul podului despre oraş, pe lângăgardul Panei Comisul, pre vale în sus, pre lângă iar gardul lui Pană SpătarulFilpescul. Şi merge pre grădina lui Dumitraşcu Logofătul, până în gardulMănăstirii Sărindarului 752 . Şi merge pre din jos de Cruce, peste pârâu, până înDâmboviţa, până în vadul Cailor 753 , până unde am pus şi seamne 754 . Şi le‐amîmpietrit peste tot cum să se ştie moşia sfintei Monăstiri a lui Sfeti Ioan”.Din Mihai Vodă până în Sărindar, cu adevărat „moşie”!În 1703, mica biserică năruită este refăcută de un urmaş al lui AndreiVistierul, de Radu Golescu, cu fiicele lui Zoiţa şi Ana ajutaţi fiind de marelefăcător de biserici, de Vodă Constantin Brâncoveanu.Era o biserică frumoasă, ca toate lăcaşurile brâncoveneşti, avândpridvor cu trei arcade, pe patru stâlpi ciopliţi cu măestrie... De jur împrejur,cuprinzând cam perimetrul actualei grădini a Casei de Depuneri, un hanmare, în care locuiau, pe la sfârşitul veacului al XVIII‐lea, negustori vestiţica Psalida, Pondichi, Hagi 755 ‐Ianuş, Temali, Gudin şi vestitul Chiurcubaşa,cojocarul lui Vodă şi Scarlat Scanavi, neguţătorul de şaluri...Dar nu pentru vechimea ei, nici pentru frumuseţea ei, şi nici pentruhanurile ei era biserica atât de cercetată, şi nici chiar pentru că însuşiPatriarhul Macarie al Ierusalimului 756 făcuse slujba întrînsa în vremea luiConstantin Vodă 757 , dar fiindcă era, înaintea tuturora, biserică tămăduitoarede boale şi făcătoare de minuni. Aci, la Sf. Ion, căruia i se mai spunea şiPredetici sau înainte mergătorul, şi Cârstiţel adică Botezătorul, alerga omul,de avea bolnavi greu în casă; făcea o sfeştanie 758 sau mai multe şi apoi, încărcatcu anafură 759 , aghiazmă 760 şi mir 761 , şi cu un şiret de bumbac pe care erauînnodate evangheliile ce se citesc la caz de boală, se înapoia la căpătâiulbolnavului. Mirul i‐l punea la cap, anafura i‐o dădea să mănânce şi aghiazmas’o bea, găitanul 762 cu noduri i‐l atârna de gât, şi bolnavul se însănătoşea, dacănu se miluia D‐zeu să‐l cheme la dânsul.