GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA GÂRLĂ ÎN BULEVARD ■ 99Acest gând, născut, negreşit, din îndemnul consulului rus, capătă, încurând, chipul unei dorinţe generale a Ţării exprimată printr’o adresă oObşteştii Adunării 1038 către Vodă Bibescu 1039 . Vodă îşi dă consimţământul şihotărăşte ca piaţa pe care se va ridica monumentul să poarte numele de PiaţaKisseleff.Numai că, aducându‐se acestea la cunoştinţa bătrânului om de stat careera, pe atunci, ambasadorul Rusiei la Paris, Kisseleff mulţumi frumos pentrucinstea ce i se făcea şi pentru buna amintire ce‐i păstrau românii, dar rugă ca,din banii destinaţi statuii sale, să se ridice în Bucureşti fântâni publice, acesteafiind singurele monumente pe care ar voi să le vază.Şi, în urma acestui frumos răspuns, aşa se şi întâmplă, iar locul care esteazi imobilul dintre pasagii, fu vândut peste câţiva ani, unui anticar ungurevreu, care zidi pe dânsul un hotel având sus 9 camere, iar jos, o sală decafenea cu „şantan” 1040 în curând vestit, la „Stadt Pesth”.Timp de treizeci de ani a fost „Stadt Pesth” locul de întâlnire a tot ceera femei de vieaţă şi „jeunesse dorée” în Bucureşti. Iarna într’o sală lungă şijoasă, vara într’o grădină care ţinea cam locul între pasagiile de azi, cântau şijucau „artiste” ungare şi germane.Numai sâmbăta seara nu era spectacol, când aveau loc vestitele „baluride societate” ale lui Vilcek, mult căutate de nemţii şi ungurii din Bucureşti.Balurile de „societate” nu trebue bineînţeles confundate cu aşa zisele baluri„nobile” care aveau loc în sălile Slătineanu 1041 sau Bossel 1042 şi unde mergeaprotipendada românească.„În fundul curţii hanului lui Vilacrosse – scrie în 1856 Orăşanu 1043 în„Misterele mahalalelor” – la Stadt Pesth, sunt balurile lui Vilcek. Cele maifrumoase, cele mai vesele sunt cele care au loc odată pe săptămână sub numelede „O du liber Augustin” 1044 . Aci se îngrămădesc junele modiste, venite să uiteîntristata viaţă de toate zilele, aici negustorii înstăriţi de pe podul Mogoşoaei,aci junii care după moda pariziană, preferă amorurile cusătoreselor de totfelul şi pierd ziua trecând în birji pe la magazinele unde micile grizete 1045 , cupărul bălai, cos la bonete, pălării, rochi, sau fac flori, vând panglici, mănuşi,mitenuri 1046 ş.c.l. Ici vezi o damicelă 1047 simţibilă care primeşte amorul propusde un june cu condiţia de a nu o vedea decât o oră pe zi şi de a nu o controlade întrebuinţarea celuilalt timp; un german cere bere; un maghiar bate dintocuri şi‐şi răsuceşte mustaţa; un ceasornicar cu ochii roşi vorbeşte cu unconfrate, şi vreo câţiva nemţi lacomi cer la anghimofturi 1048 şi şniţele pe care leînmoaie cu bere şi „mişmaş” 1049 . În spre zi s’a dansat cancanul 1050 sub numelemodest de horă şi l‐au dansat mai ales pompierii, mai abetir 1051 ca la Mabillesau Closerie des Lilas”.Pe la 1880 aci, la Stadt Pesth, era ca băiat de scenă şi „regisor” un bietovreiaş, hulit şi prigonit de toţi, ale cărui atribuţiuni mai de seamă erau să