GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

306 ■ GHEORGHE CRUTZESCU499Sigmund PRAGER (1858‐1930, Bucureşti, cimitirul Catolic), negustor.Pe locul respectiv astăzi se află o clădire care în ultimele două decenii ale secoluluial XX‐lea, la lansarea lucrărilor de consolidare‐renovare, s‐a bucurat de o atenţiedeosebită din partea arheologilor bucureşteni. Clădirea a găzduit în anii ultimelordecenii, anterior cercetărilor arheologice, spaţii comerciale iar la etaj întreprinderea„Loto‐Pronosport”. Lucrările constructorilor în prezent sunt blocate.Vezi nota: 613.500Familia Bellu Bellio – o prezenţă în evenimentele veacurilor XIX‐XX. Deobârşie de pe plaiurile Macedoniei au emigrat în Ţara Românească la începutulveacului al XIX‐lea. Întreprinzători au ajuns să deţină şi importante proprietăţifunciare.Vezi nota: 2224.501Familia Văcărescu – cu o obârşie care este confundabilă cu cea a ŢăriiRomâneşti şi care s‐a impus în veacurile XVII‐XIX prin activitatea desfăşurată atâtîn viaţa politică a Ţării Româneşti, cât, mai ales, în cea culturală. Modul de viaţă aacestor reprezentanţi a fost la timpul respectiv un efectiv etalon, relevând dragosteade natură, de frumos, de apreciere a tuturor anotimpurilor. Atât casele din Bucureşticât şi cele de la Văcăreşti, judeţul Dâmboviţa erau renumite prin interioarele lor încare biblioteca constituia o prioritate atât cantitativă dar mai ales calitativă. La ţară,de o distinctă ţinută, era parcul amenajat în jurul conacului, reunind o bogată şivariată vegetaţie atât ca specii autohtone, dar şi exotice. Din păcate lăsate ca sacrămoştenire urmaşilor, după 1945 au fost vandalizate de oarba ignoranţă.Selectiv amintim pe câţiva din iluştri reprezentanţi ai acestei familii: Enache,dregătorul lui Constantin Brâncoveanu, diplomat şi consilier de taină a fost unslujitor de credinţă al domnului şi a plătit cu viaţa pentru neabjurarea credinţeistrămoşeşti fiind ucis de otomani la 15 august 1714. Ienăchiţă (1740‐1797), implicatîn viaţa diplomatică a fost concomitent un valoros om al literelor, acordând oatenţie deosebită gramaticii şi versificaţiei, considerând că îndrumările formulatepentru urmaşi vor contribui la propăşirea culturii româneşti. Alecu (1762‐1800),poet erotic cu preocupări şi pentru satiră. Nicolae (circa 1784‐1828), poet eroticpreocupat de evocarea vieţii haiduceşti, acordând atenţie creaţiei populare. Iancu(1791‐1863), implicat în amplul proces de promovare culturală. Versuri ocazionale,preocupări pentru folclor, traduceri. Elena (1866‐1947), scriitoare de limbă franceză,concomitent implicându‐se în tot ce putea sluji apărării intereselor României pe calediplomatică. Trăind din 1891 la Paris a menţinut o legătură permanentă cu ţara.Conferenţiară, traducătoare. Din 1925 a fost aleasă membră de onoare a AcademieiRomâne.502Ienache /Ienăchiţă/ Enăchiţă /Ioan/ VĂCĂRESCU (circa 1735, 1740, ?Bucureşti – 12 iulie 1797, Bucureşti, înmormântat la biserica Sf. Ioan cel Mare, lademolarea intervenită la sfârşitul secolului al XIX‐lea osemintele au fost transferatela cimitirul Bellu, figura 17, locul 15). Fiul lui Ştefan Ioan Văcărescu şi al Catincăinăscută Done, istoric, realizator al lucrării Istoria preaputernicilor şi marilor împăraţiotomani 1788‐1793 în care a inclus şi caracterizări versificate, filolog realizator alunei gramatici româneşti în 1787 în care a inclus şi un scurt tratat de prozodie, poet