GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 471parte din M.C.G. al A în calitate de comandant general al Artileriei, generalul debrigadă Gheorghe Manu. La 1883 s‐a retras din armată cu gradul de general dedivizie, ministru de Război în 1888 şi 1904, inspector al artileriei, preşedinte deConsiliu de Miniştri, publicist.Vezi notele: 2293, 2351, 2354, 2412.1752Alexandru N. LAHOVARI (16 august 1841 – 4/16 martie 1897, Paris,înmormântat la Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 44, locul 16). Studii liceale şiuniversitare de drept, premiat în 1862 pentru rezultatele dobândite la studiuldreptului francez şi cel roman, inclusiv doctoratul în 1865 la Paris. După o scurtăperioadă de activitate juridică s‐a integrat în viaţa politică. Remarcat ca participant ladetronarea domnului Alecsandru Ioan I Cuza şi aducerea prinţului Carol I la tronulRomâniei. Deputat a constituit împreună cu Ioan Ghica, Petre P. Carp, GeorgeCantacuzino, Constantin Grădişteanu formaţiunea „Juna dreaptă”, ca după scurttimp să ajungă membru al Partidului Conservator, ministru, bun orator, publicist.Remarcabilă i‐a fost reacţia la 1896 în problema mitropolitană, discursul său fiind denotorietate.Vezi nota: 1691.1753Ion /Jean /N. LAHOVARI /LAHOVARY / (1848 – 14 iunie 1915, Bucureşti,cimitirul Bellu, figura 17,locul 14), fiul lui Nicolae Lahovari şi al Eufrosinei Iacovaki.A studiat literele şi dreptul la Paris, licenţiat în litere şi doctor în drept la Paris,carieră juridică, om politic conservator, deputat, ministru, diplomat, publicist. Autora numeroase lucrări referitoare la situaţia politică a României. A fost căsătorit cuEma Mavrocordat.1754Al Ciurcu. Alexandru N. CIURCU (29 ianuarie 1854, Şercaia, comitatulFăgăraş, azi judeţul Braşov – 22 ianuarie 1922, Bucureşti, cimitirul Bellu figura15, locul 39). Fiul lui Neculai revoluţionar de la 1848. A urmat studii secundarela Braşov finalizate în 1872, dreptul la Viena 1873‐1876, concomitent urmândşi cursuri tehnice, venit la Bucureşti în 1876, activitate gazetărească, a pus bazelepresei în limba franceză, publicând, împreună cu Galli, periodicul „L’Orient”,devenit apoi „L’Indépendance roumaine”. Atent observator al evenimentelor a fostulterior expulzat în 1885 pentru demascarea în presă a dualismului austro‐ungar,nefast pentru soarta românilor transilvăneni. Astfel ajunge la Paris unde realizeazăo serie de experienţe tehnice cu mare răsunet în epocă, inventator, deţinător al unorvaloroase brevete. A colaborat cu gazetarul şi pasionatul de tehnică Just Buisson,obţinând brevete pentru invenţiile lor. A avut contribuţii în domeniul propulsieiprin reacţie În 1888, împreună cu Iordache, a deschis la Expoziţia Internaţională dincapitala Franţei un birt românesc. Revenit în România a preluat conducerea ziarului„Timpul”, publicist. A fost preşedintele Sindicatului Ziariştilor.S‐a implicat şi în viaţa Capitalei, fiind ajutor de primar în anii 1894‐1895.1755Este vorba de experienţa făcută pe Sena la 13 august 1886, când cei doicolaboratori au folosit un motor cu reacţie pentru a deplasa o ambarcaţiune contracurentului. Această lucrare concepută, construită şi experimentată constituie oacţiune de pionierat care le‐a fost brevetată ca invenţie în Franţa iar apoi şi în alte