GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

228 ■ GHEORGHE CRUTZESCUaspectul fizic, modul de comportare, de dialogare cu interlocutorii, maniera de a facefaţă diverselor situaţii limită, impunându‐se ca cei selecţionaţi să nu fie afemeiaţi,băutori, guralivi şi lăudăroşi, tentaţi de anumite capcane pecuniare. Perioada cât seaflau în ţară aveau posibilitatea, ca printr‐o judicioasă rotire, să cunoască structuraministerului ca un mecanism, modul de conlucrare cu restul instituţiilor centrale.17F. 121 Decret din 1 octombrie 1939 de numire ca Trimis Extraordinar şiMinistru Plenipotenţiar la Budapesta, Ungaria.În perioada finală a activităţii diplomatice la Budapesta luase măsura trimiteriiîn ţară a soţiei şi a micuţei Sanda.F. 200 La 4 aprilie 1941 Simona Cruţescu, casnică, locuia în Bucureşti pe B‐dulLascăr Catargiu nr. 20.18La Regimentul 16 Artilerie, în septembrie 1940, a depus jurământul decredinţă către regele Mihai I, semnând documentul nr. 1578.19MIHAI I (25 octombrie 1921, Sinaia – ) fiu al prinţului moştenitor Carolşi al principesei Elena, minor a fost declarat rege după decesul regelui Ferdinand I înanul 1927, ţara fiind condusă de o regenţă; a fost înlăturat de la tron prin revenireaîn ţară a tatălui său, devenit regele Carol al II‐lea. Compensatoriu, l‐a declarat pefiul său „Mare Voievod de Alba Iulia”, iar în anul 1937 l‐a înaintat la gradul desublocotenent. Pentru dobândirea cunoştinţelor a fost integrat într‐o clasă specială încare au fost reuniţi cei mai valoroşi elevi de vârsta sa din şcolile bucureştene. Pasionatde motoare, a acordat o atenţie deosebită automobilismului şi aviaţiei. În septembrie1940, prin părăsirea tronului de către regele Carol al II‐lea, a fost reproclamat regeal României, însă majoritatea prerogativelor au fost atribuite şi preluate, în condiţiilespeciale ale acelui an, de către Conducătorul Statului, generalul Ion Antonescu. Înanul 1944 a fost manipulat şi integrat în acţiunea de înlăturare de la conducereaţării a mareşalului Ion Antonescu prin ordonarea arestării acestuia la 23 august.Conjunctural, Uniunea Sovietică, în anul 1945 i‐a acordat o înaltă şi rară distincţiede război. La 23 august 1945 a refuzat să se afle în fruntea trupelor române care,revenind de pe câmpul de luptă, au trecut pe sub Arcul de Triumf. A urmatperioada „grevei regale”, a metamorfozei societăţii româneşti din anii 1946‐1947,care a condus la impunerea abdicării, la 30 decembrie 1947, şi părăsirii teritoriuluiRomâniei. După 1990, în mai multe împrejurări, a revenit în România invitat deelementele nostalgice doritoare de a restaura regimul monarhic. Într‐o asemeneaconjunctură, programul vizitei a inclus trecerea ex‐regelui pe sub Arcul de Triumf.20F. 164 de la 1 august 1943 a fost numit ca reprezentant al României înDanemarca.21A fost un moment crucial. Soţia a preferat să revină la Bucureşti la o nouăadresă: În 1943 locuia pe Str. Ing. Davidescu nr. 10.22Alexandra Mihailovna KOLLONTAI (rusă Александра МихайловнаКоллонтай) născută Domontovici (rusă Домонтович) [Şura] (19/31 martie1872, Saint Petersburg 2‐9 martie 1952) fiica generalului Mikhail AlekseevichDomontovich participant la războiul din 1877‐1878 de la sudul Dunării, ulterior