GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

418 ■ GHEORGHE CRUTZESCU1303Chiveră – chipiu care servea de acoperământ al capului militarilor uneiunităţi, având o serie de elemente decorative care le definea genul de armă.Vezi notele: 182, 1339, 2167.1304Contele de Lagarde Auguste de Messence (născut la jumătatea secoluluiXVIII – ? ), literat francez. A emigrat în Polonia la 1790, membru al Academiilor dinVarşovia, Cracovia şi Neapole, cetăţean de onoare polonez. În timpul domniei luiCaragea a venit la Bucureşti. Traducător din polonă şi autor al unei interesante cărţiîn care descrie voiajul său în Europa de răsărit; Voyage de Moscou à Vienne, par Kiew,Odessa, Constantinopole, Bucharest et Hermanstadt ou lettres adressèes Jules à Griffith,publicată la Paris în 1824.1305Ledoux – consul general al Franţei la Bucureşti. În urma unei intervenţiiconsiderată de domnul Ţării Româneşti ca insultătoare la adresa lui IordacheSlătineanu, marele logofăt al străinilor, ministrul de externe al Franţei a luat măsurade a‐l muta, în 1816, în insula Rodos.1306Cacofonia – în acest caz infernalul zgomot al celor care constituiauformaţiunea „muzicală” în care disproporţia numărului instrumentelor, dominantefiind cele de percuţie, incompetenţa atât a instrumentiştilor, cât şi a dirijoruluipromovând zgomotul care nu putea fi considerat muzical.1307Ţimbal, ţambal – instrument de percuţie cu coarde dispuse pe o cutiede rezonanţă de formă trapezoidală. Prin proporţii cele mari sunt aşezate pe patrupicioare de lemn, instrumentistul stând pe un scaun pentru a lovi corzile metalice cudouă ciocănele. Sunt considerate a fi ţambale de concert. Există şi ţambale mobile deproporţii mai reduse care sunt purtate de ţambalagiul respectiv cu o curea ce o areprinsă după grumaz, el manevrând ţambalul din picioare. Acestea probabil că erau îndotarea formaţiunii evocată.1308Sclavă – în acest caz este evocată o roabă domnească, remarcabilă prinfrumuseţea ei. În ţările române, în decursul secolelor robia a avut o interesantăevoluţie existând robi ai boierilor, ai mănăstirilor şi ai domniei. Documentele relevămodul cum se transmiteau ca o proprietate de la o persoană la alta împreună cupământul respectivului stăpân. Aveau şi anumite drepturi limitate şi, nu odatăîncălcate, prin hazardul comportamental al stăpânului sau al situaţiei conjuncturale.Din cele trei categorii de robi cea mai uşoară soartă au avut‐o cei domneşti. Atmosferaevocată se desfăşura în epoca când o serie de glasuri revendicau, printre alte reforme,şi desfiinţarea robiei. Au existat cazuri de excepţie când o serie de persoane au eliberatpe robii respectivi. În cazul când robul se remarca printr‐o faptă deosebită, erarecompensat cu eliberarea, fiind însă un caz de excepţie şi adeseori condamnat deretrograzii care considerau că aşa îşi pierdeau forţa de muncă. Au mai trecut ani şi la1848 problema a fost tratată tranşant de către cei radicali întru reformarea ţării.1309Flaşnetă – instrument muzical mobil; mică orgă mecanică, portativă,acţionată prin învârtirea unei manivele; numită şi caterincă.Vezi notele: 1249, 1310, 1588, 1649.1310Minavet – flaşnetă mică.