GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA TEATRU LA PALAT ■ 195clădirii principale, şi fără grădină la spate, ca astăzi; acest Palat, care pricinui oatât de dureroasă impresiune Prinţului, la sosirea sa în Bucureşti...”În scurt timp însă, lucrurile se schimbară: în 1872 la uşa mare, la careduceau câteva trepte, sub o „marchiză” de fier, aşteptau un portar în livreauaDomnitorului 2122 , un harap 2123 în costum oriental, şi câţiva lachei.În vestibul, pe panelele 2124 de lemn datorite lui Stohr, din Baden 2125 ,erau agăţate vederi din România şi din Constantinopole. La stânga, era salaaghiotanţilor şi sala de aşteptare, la dreapta, camera Mareşalului Palatului, şibiroul Cancelariei Domneşti.În fundul vestibulului, un geamlâc 2126 mare împodobit cu o draperie decatifea roşie cu ciucuri de fir lumina scara, păzită jos de doi lupi de fier, turnaţila Berlin. La stânga scării, jos, era sufrageria cea mare pentru mesele oficiale, cutavanul purtat de un îndoit rând de coloane, cu mobilierul de stejar acoperitcu „reps” 2127 verde. La etajul de sus, în capul scării se deschidea, la dreapta, salatronului, cu draperii de catifea stacojie brodate cu aur, cu tavanul pictat în frescă,cu tronul aurit sub baldachin de catifea, cu policandre aurite, oglinzi mari şidouă sobe monumentale de teracotă.În fundul sălii, dând pe curte, se înşirau trei saloane. Salonul albastru, încare erau acuarelele lui Preziosi 2128 cu vederi din Constantinopole, salonul „LouisXV” 2129 , alb şi aur, şi salonul chinezesc, care adăpostea o frumoasă colecţiede porţelanuri şi cele patru admirabile Gobelins‐uri 2130 pe care le‐am văzut laAlexandru Ghica. Alături, sufrageria intimă, cu desene de Kaulbach 2131 pentruoperile lui Goethe 2132 , apoi biblioteca, în sfârşit cabinetul de lucru, plin cu armevechi şi tablouri printre care unul, des reprodus, înfăţişând intrarea Domnitoruluiîn Ţară, şi altul cu chipul lui Erlkönig, calul favorit al lui Carol I...În aceste încăperi făureşte Domnitorul ţara; alături de dânsul, Doamna 2133se apleacă asupra tuturor durerilor 2134 din jurul ei, până ce este isbită, şi dânsa, dedurerea fără seamăn: moartea îi răpeşte singurul lor copil, de trei ani şi jumătate.Dar, fără preget şi fără şovăire, Carol şi Elisabeta îşi urmează menirea: soartaţării va fi în curând pusă în joc; hotărîri de neasemănată greutate vor trebui luate.Sub balconul Palatului, trec ostaşii români care pleacă să înnoade firul faptelorstrămoşeşti după două veacuri de umilire, şi se întorc cu izbânda fâlfâind însteaguri.Palatul Domnesc devine Palatul Regal, dar rămâne cam tot cum îl zidiseDinicu Golescu. De abia în 1888 se ridică aripa din fund, de către Gottereau 2135 ;aci este acum marea sală a Tronului, în care se păstrează, în vitrine, însemneleregale 2136 şi Coroana de oţel 2137 .Şi mai trec anii. Un veac se sfârşeşte şi altul începe, dar viaţa Palatului arămas aceeaşi. Ca şi cu cincizeci de ani în urmă, Regele se scoală, fie vară fieiarnă, la 6 dimineaţa. Încă înainte de a‐şi lua primul dejun, a citit rapoartele, avăzut corespondenţa, a parcurs ziarele.