GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

314 ■ GHEORGHE CRUTZESCUveche de secole căreia i s‐a alăturat la final de veac XIX Pesta şi mai recent Óbuda.Oraşul de pe malurile Dunării are o poziţie strategică care, în condiţiile expansiuniiotomane, a avut o importanţă deosebită.572Baron de Wratislaw.573Domnul Tudor. Tudor C. VLADIMIRESCU.Vezi notele: 283, 284, 512, 514, 880, 1239, 1262, 1264, 1515, 1559.574Batalionul sacru – unitate eteristă care prin instrucţia şi dotarea cu tehnicăera considerată de elită comparabilă cu garda pretoriană, fiind introdusă în ultimăinstanţă în luptă cu speranţa că va putea salva soarta Eteriei. Confruntarea a doveditcă discrepanţa de competenţă era favorabilă otomanilor cu unităţi disciplinate,cu experienţa acumulată pe când eteriştii acordaseră atenţie, ca virtuali stăpâni,petrecerilor, desfrâului neglijând pregătirea militară.A fost sacrificat la 7 iunie 1821 în confruntarea cu trupele otomane de laDrăgăşani, moment considerat finalul acţiunii eteriste, ulterior fiind urmărite deotomani şi lichidate grupurile izolate. Premiile acordate „vânătorilor de capete” fiindstimulatorii, ajungându‐se chiar la numeroase abuzuri fiind ucise persoane fără nici ocontribuţie la respectiva mişcare.Vezi nota: 1996.575Ipsilante. Alexandru C. IPSILANTI (1792‐1828) şi‐a petrecut tinereţeaîn armata Rusiei unde a fost promovat, dobândind gradul de general. În aniipremergători zaverei în Rusia se desfăşura o intensă acţiune de mobilizare a tuturorfiilor Eladei pentru a participa la dezrobirea teritoriului cotropit de otomani, larenaşterea Greciei. Deşi Rusia era semnatară a documentelor din 1815 de la Berlin,care cereau ca toate statele semnatare să se abţină de la acţiuni armate, oarecumdiscret, sprijinea acţiunea eteriştilor, asigurând partea logistică pe teritoriul Rusiei. Înmomentul când însă eteriştii au trecut Prutul în Moldova şi apoi în Ţara Româneascăstatele apusene au condamnat modul de comportament al Rusiei, ţarul Nicolae Ifiind nevoit să dezavueze formal mişcarea eteriştilor. Pentru cei trecuţi la acţiune aconstituit un moment de şoc, de descumpănire constatând că cele multe promise casusţinere materială nu mai veneau. Au găsit cu cale să se comporte ca virtuali stăpâni,preluând de la populaţia românească toate cele trebuitoare. Actele silnice au provocatnemulţumirea localnicilor ajungându‐se la conflicte de o anumită duritate. Eteriştiidoreau să valorifice gradul de pregătire militară, de dotare a pandurilor aflaţi subconducerea lui Tudor Vladimirescu, subordonând respectivele unităţi comenzii luiAlexandru Ipsialanti. Intransigenţa lui Tudor Vladimirescu nu a acceptat o asemeneaformulă cerându‐le ca operativ să părăsească teritoriul românesc pentru a acţionaefectiv împotriva trupelor otomane care se aflau dincolo de Dunăre, excepţie fiindraialele limitrofe fluviului pe malul stâng. Eteriştii au trecut la realizarea înlăturăriiconducătorului pandurilor şi preluarea unităţilor de panduri. A fost o speranţădeşartă întrucât comportamentul „noilor stăpâni” era pe zi ce trece mai elocvent maiapăsător decât cel exercitat de otomani. Intervenţia în forţă a trupelor otomane acondus la dispersarea detaşamentelor eteriste. O parte au luat‐o spre Moldova, iar alegrupuri spre Oltenia. Urmăriţi de aproape de otomani eterişti au încercat să realizeze