GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

540 ■ GHEORGHE CRUTZESCUiniţiatorul concursurilor de artă decorativă, donator pentru acordarea premiilorpentru concurenţi Ca o încununare a aprecierii contemporanilor a fost ales membrude onoare la 30 mai 1936 şi titular la 19 mai 1945 al Academiei Române. Discursulde recepţie la rostit 5 iunie 1947, fiind un prilej ca prin tema enunţată: Meşteri şiarhitecţi din trecut să întreprindă o concisă, dar concludentă trecere în revistă a faptelorpredecesorilor, creatori a unei arhitecturi care a încorporat experienţa acumulată însuccesiunea veacurilor. Atent urmărit de auditoriu a fost completat laudativ de Al.Lapedatu. Anii vieţii l‐au aflat în diverse împrejurări alături de exponenţii culturiiromâneşti. A fost notorie prietenia cu Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuţă,George Coşbuc ş.a. A fost un consecvent colaborator al plasticienilor sculptori,atât români, cât şi străini ce şi‐au adjudecat lucrări în România, cărora, prin liniaconferită piedestalelor, modului de alegere a amplasamentelor, recomandărilepentru amenajarea urbanistică a ambientului acestor simboluri le‐a asigurat o bunăvalorificare a elementelor sculpturale încorporate respectivelor monumente.2351Casa Vernescu, din calea Victoriei nr. 133, vechea casă Filip Lenş. Înambianţa vechii case a concertat Franz Liszt. Clădirea a fost refăcută radical între anii1887‐1889 după proiectul întocmit de arhitectul Ion Mincu. Tavanele interioarelorau fost încredinţate spre decorare pictorului George Demetrescu Mirea. La momentulrefacerii a fost înzestrată cu o uzină electrică proprie care asigura alimentarea a 260de becuri. După decesul proprietarului casa a avut, în secolul al XX‐lea, diversefuncţionalităţi, inclusiv, un timp, gazdă a Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.Imobilul Lenş ridicat în jurul anului 1820 în maniera eclectică impusă dearhitectura franceză, la modă în epocă. Filip Lenş era fiul lui Ioan Baptist Linchon,francez din Marsilia, preceptor de franceză în Bucureşti. Filip Lenş (1799‐ ?) aocupat diverse funcţii înalte în aparatul administraţiei de stat: mare vistiernic, logofătal dreptăţii. După decesul său casa a adăpostit instituţii militare, inclusiv Ministerulde război. Din 1886 a devenit proprietatea lui Gheorghe Vernescu.Gheorghe Dim. VERNESCU (1829, Buzău – 2 iunie 1900, Bucureşti). Studiiîn Bucureşti, facultatea de drept la Paris; doctor în drept. Om politic, membru alConsiliului de stat. A avut contribuţii la elaborarea legislaţiei României moderne.A fost deputat, senator, ministru; publicist. Căsătorit cu Elena….(1840‐1906). Lasolicitarea lui, arhitectul Ion Mincu a preluat lucrarea de restaurare a edificiului dinCalea Victoriei nr. 133 în anii 1887‐1889. Interioarele au fost pictate de George D.Mirea.2352Acest imobil a fost demolat.2353Construcţie care în urma cutremurelor din anii 1977, 1986 şi 1990 nu amai prezentat pentru specialişti o garanţie şi s‐a trecut la demolarea ei.2354Strada Verde, rebotezată General Manu, ulterior, după 1948, LocotenentDumitru Lemnea, după 1990 revenind la denumirea General Manu. Numele străziiaminteşte că la intersecţia Podului Mogoşoaiei cu strada Verde a fost edificată la1843, pentru marele logofăt Alecu Florescu, construcţia în stil neoclasic francez.Din 1868 această clădire a aparţinut până în 1948 familiei generalului GheorgheManu. Este o construcţie cu un subsol înalt şi un parter cu şase camere şi alte multe