GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

128 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI2. Apoi, după un timp, elevii şcoalelor.3. Dulgherii şi zidarii cu toporul în mână, şi tulumbagiii (pompierii) cuchivere 1337 în cap.4. Feluritele bresle.5. Negustorii.6. Portar‐başa, călare, cu oamenii lui.7. Hatmanul 1338 , la fel.8. Armaşul 1339 , la fel, urmat de mai bine de 200 lăutari ţigani, toţicântând.9. Aga oraşului, cu lăutarii lui.10. Vornicii, la fel.11. Spătarul, la fel.12. Toţi boierii mari, călări.13. Marele vistiernic, cu oamenii lui, toţi călări.14. Caii de frâu ai lui Vodă, ţinuţi la mână, 12 la număr, fiecare purtândpe valtrap, la dreapta, un scut de argint suflat cu aur, la stânga, un hanger.În urma lor vine marele comis cu oamenii lui.15. Cele trei tuiuri (cozi de cal) 1340 la care are drept Vodă, ca vizir alImperiului otoman, înconjurate de turci bostangii 1341 .16. Marele postelnic 1342 , cu postelniceii şi călăraşii înainte.17. Două beizadele, înconjuraţi de ciohodari.18. Vodă, călare pe tabla‐başa 1343 , calul dăruit de Sultan, ţinându‐şi cumâna dreaptă cuca pe cap ca să nu cază.Înaintea lui mergeau bostangiii şi gâzii 1344 , mai în urmă idiclii cu semneledomniei, topuzul 1345 , arcul, săgeţile şi sabia.19. Marele cămăraş, Filipache Lenş, aruncând cu pumnul bani 1346 îndreapta şi în stânga, şi mai cu seamă la ferestre, dacă zărea femei frumoase.20. Mehterhaneaua 1347 lui Vodă; după care venea trăsura lui Vodă,înhămată cu şase cai negri, şi celelalte trăsuri.Odată alaiul ajuns la curte, Vodă se sui pe scaunul domnesc,divan‐efendi 1348 citi firmanul 1349 sultanului pe turceşte, apoi marele vistiernic,pe româneşte... Vodă ascultă în picioare, apoi luă firmanul din mâinile luidivan‐Efendi, îl sărută şi îl duse la frunte, apoi se aşeză pe Scaun, toţi cei defaţă îi sărutară mâna, apoi Vodă începu să căftănească 1350 pe boieri...Reparaţiile făcute schimbaseră aspectul palatului. Principesa AlexandrinaGhica, nepoata Domnului, care copilărise la Curte, scrie în amintirile ei despre„marele şi frumoasele încăperi, acoperite cu fresce, datorită pictorului italianGiacometti 1351 şi, la catul întâi, de nişte colonade de porfir 1352 întrerupte depereţi mobili care îngăduiau transformarea mai multor saloane într’o singurăsală foarte arătoasă, colanele rămânând singura amintire a pereţilor dispăruţi”.În aceste încăperi a vieţuit Vodă Ghica şase ani, trăind după vechile