GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA TEATRU LA PALAT ■ 183PALATUL REGALSă sărim înapoi, peste două veacuri. Nouă, nouţă, mănăstirea Kretzulescueste la marginea oraşului, având bariera, straja 1947 cum i se spunea pe atunci,lângă dânsa (unde e azi aripa de miazăzi a Palatului). Acolo e un puţ vechiu„puţul cu zale” 1948 . Mai departe, spre Mogoşoaia, numai vii, livezi, case răzleţe, şicâte o bisericuţă ici şi colo.Pe uliţă, lângă puţ, îşi avea casa de mult, încă dela începutul veacului, unulVoicu Fiştu, zis Seimeanul. Despre dânsul nu ştim nimica. Era poate, cine ştie,unul din acei 1000 de puşcaşi, mai toţi sârbi, care mai reapar în istorie la 1681,după ce corpul Seimenilor 1949 răsculaţi fusese măcelărit şi desfiinţat de cătreConstantin Vodă ŞerbanVoicu, înainte de a muri, îşi lăsă casa sfintei mănăstiri, a cărei vecin fusese şi,poate, embaticar.În 1757 însă, Isaia, egumenul mănăstirei, dă casele moştenite dela Fiştu„casa cu pivniţă de se vinde vin al bisericii”, unui anume Nicola Grămăticu 1950„dumnealui neavând casă ca să şază” şi primeşte în schimb două moşii.Ciocănarii 1951 şi Moceştii 1952 , punând în acelaşi timp şi condiţia ca Grămăticu „înbăcănia cu locul ce i l‐am despărţit să n’aibă treabă 1953 , că aşa ne‐am aşezat” 1954 ,de unde aflăm şi ce negoţ făcea acesta.De atunci şi până în anul 1791, când Catinca, fata Grămăticului care întretimp murise, se hotărăşte să vânză casa, sunt treizeci şi trei de ani de certuri şijudecăţi nesfârşite între Ancuţa, văduva lui Nicola, Safta şi Catinca, fiicele şi tretilogofătul 1955 Negoiţă şi fostul logofăt de vistierie 1956 Ianache, ginerii.Din toate aceste judecăţi 1957 aflăm despre casă că era acoperită cu şindrilă şică, odată împărţită în două, i se cuveneau logofătului Negoiţă, „două odăi desprefaţa podului, şi dincolo alte, toate pe jumătate, adică sală cu sacnasiu, cămara,pridvoarele, scările, umblătoare”.Cumpărătorul caselor era stolnicul 1958 Iordache Colfescu 1959 care dădea înschimb Catincăi logofetesei moşia sa Popeştii 1960 din judeţul Vlaşca, în întinderede 1800 de stânjeni, o pereche de cercei de smarald 1961 şi 3 inele cu diamante.Acest Colfescu era nepotul boierului Colfescu care, cu 80 de ani înainte, trăiala curtea lui Mavrocordat 1962 şi era dintre credincioşii lui Vodă. Legenda spunecă după ce Mavrocordat a arestat pe Mitropolitul Antim Ivireanul 1963 , învinuitde răzvrătire, după ce l‐a ţinut închis într’o chilie, după ce l‐a desarhierit 1964 .luându‐i mitra 1965 de pe cap şi punându‐i o tichie roşie, l‐a suit noaptea într’ocăruţă păzită de Colfescu şi de doi turci, dând stolnicului poruncă să‐l ducă pe