GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PÂNĂ ÎN CAPUL PODULUI ■ 201După o tradiţie mereu păstrată, este tâmpla cea veche a bisericii Episcopiei,mutată aci după dărâmare, în 1873. Părintele Dumitrescu, parohul bisericii,care cu multă dragoste şi întemeiată mândrie este azi paznicul acestei minuni,îmi spune că tâmpla ar fi fost sculptată la Veneţia, pentru marele ban MihaiCantacuzino 2187 , şi adusă întreagă în ţară. Când, şi cum, nu se ştie, este aci omică taină care va fi poate lămurită odată.În tot cazul, extraordinara ornamentaţiune florală, rodiile 2188 care alcătuiescmotivul de căpetenie, „bestiarul” 2189 care, cu un rar realism al mişcărilor,înfăţişează pasări, cerbi, antilope şi, în trei locuri, vulturul bicefal al Bizanţului 2190şi al Cantacuzinilor, chipurile omeneşti 2191 : un tânăr care doarme, cu mâna subcap, o Salomee 2192 , în portul Domniţelor noastre 2193 , încununată cu coroanavoevodală 2194 şi privind capul Sfântului Ioan 2195 adus pe tavă, trădează o artădesăvârşită, dar străină. Iar cei doi balauri care, deasupra catapetesmei, susţincrucea Mântuitorului 2196 , sunt atât de extrem‐orientali 2197 în înfăţişarea lor încâtîţi vine să crezi că sunt datoriţi daltei unui meşter care, fie că a fost în China, fiecă a văzut, aduse de vreo corabie, pilde ale artei simbolice şi fioroase a Imperiuluide Mijloc 2198 . În sfârşit, îngeraşul bucălat care zâmbeşte într’un medalion aljilţului arhieresc, pare ieşit de‐a‐dreptul din atelierul lui Tiepolo 2199 .Este foarte cu putinţă ca rândurile de faţă să facă să zâmbească un specialistal artei religioase de la noi; nu le dau decât ca un joc al închipuirii mele, dar aş fifericit să mi se dea o tălmăcire întemeiată a minunatei catapetesme dela bisericaAlbă.Între strada Herăstrăului 2200 şi strada Piaţa Amzei 2201 , azi Vasiliu Bolnavu 2202 ,erau, pe la 1860, şi până în pragul războiului trecut, trei case: mai întâi venea a luiDeşliu, 2203 zisă apoi casa Mănescu 2204 şi, prin moştenire, Grigore Cantacuzino,în timpul căruia se dădeau în casă balurile cele mai frumoase din Bucureşti. În1875, casa fu închiriată Jockey‐Clubului 2205 , înfiinţat atunci, iar în 1883 clubulse mută colţ cu strada Franklin, şi casele fură cumpărate de Iancu Lahovary 2206 .Alături, veneau casele 2207 lui Grigore Lăcusteanu 2208 , moşul meu. Născutîn 1812, căsătorit în 1838 cu Mariţa Bâscoveanu, care avea 13 ani, ridică casala 1840, pe locul de zestre „în faţa Podului Mogoşoaei, alături de casele d‐neicluceresei Deşlioaei, însă în faţa Podului stânjeni 14 1 / 2” 2209 .Iar în fund, se întindea până aproape de Piaţa Mică, cu curte mare, grădinăîntinsă, şi livadă cu pomi roditori.Am intrat în casă o singură dată, când zidurile ei începuseră să cadă subtârnăcop. Ieşise de mult din neamul care o ridicase.Treceai pe sub o poartă înaltă, la stradă, apoi mergeai de‐a‐lungul zidului,şi intrai în casă pe la spate. O scară dreaptă suia într’o sală mare; pe de lături,două scări coborau la subsol, unde era sufrageria. În fundul sălii, era salonul, culumina pe Podul Mogoşoaei, pe delături iatacurile 2210 , la capetele salonului, unsalonaş, şi biroul bunicului.