GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 543(1794‐1864), care, pentru înfrângerea Rusiei în acest război, a fost avansat mareşal şia primit titlul de Malakof.Vezi notele: 651, 1533, 1594.2365Casa Cerchez – a fost demolată după cutremurul din 4 martie 1977. A mairămas o mică construcţie, fosta anexa a ansamblului. Casa a fost ridicată de arhitectulGrigore CERCHEZ (1850‐1927, Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 66, locul 9),profesor universitar, căsătorit cu Elena Ghermani (1864‐1952) cu care a avut un fiu,Teodor Dan (1884‐1918).2366Cristache CIOLACVezi notele: 978, 1945.2367Casa Dumitru Polizu‐Micşuneşti, astăzi demolată. În a doua jumătate asecolului XIX l‐a adăpostit pe Mihail D. POLIZU‐Micşuneşti (1846‐1916, Bucureşti,cimitirul Bellu, figura 7, locul 18), dramaturg, pictor, compozitor, realizator, printrealtele, a ariei pentru poezia „Somnoroase păsărele”.2368Clădirea din Calea Victoriei nr. 163 a fost ridicată în 1925 după doi anidevenind reşedinţa principesei Elisabeta. A fost momentul când a fost modificatădupă proiectul arhitectului George M. Cantacuzino. A devenit ulterior sediul ClubulMarii Industrii, iar din anii ’50 a adăpostit mai multe decenii Uniunea Ziariştilor. Înultimii ani a fost amenajat în respectivele spaţii restaurantul „Mărul de aur”.2369Vechiul cimitir evreiesc – a fost dezafectat în ultimele decenii, pe loculrespectiv fiind înălţat un edificiu modern, care serveşte Comunităţii Evreilor dinRomânia drept cămin spital.2370Palatul Funcţionarilor Publici – a fost ridicat la începutul secolului XX,după planurile arhitectului Nicolae Mihăescu. În primul deceniu al existenţei salea adăpostit, printre alţi chiriaşi, şi pe Alexandru Vlahuţă în apartamentul de laetajul I cu colecţia sa de tablouri Nicolae Grigorescu. Aici a trăit scriitorul spaimaincendiului izbucnit la parter şi care i‐ar fi putut distruge tezaurul artistic. Aici aluat hotărârea de a oferi această colecţie statului român, dar cum la refugiu actelenefiind încă perfectate, a fost nevoit să le evacueze cu propriile mijloace, episoddestul de palpitant pentru trezorier. Şi tot aici primea pe bunii săi prieteni, Caragialeşi Delavrancea.Nicolae MIHĂESCU (3 martie 1863, Târgovişte, judeţul Dâmboviţa – 20decembrie 1934, Bucureşti). Studii superioare la Şcoala de Poduri şi Şosele dinBucureşti şi Şcoala, diplomat 1887 şi la Şcoala de Belle Arte ,secţia arhitecturădin Paris, elev al lui J. Gaudet. Revenit la Bucureşti inginerul‐arhitect s‐a afirmatîn lucrări de restaurare a unor monumente istorice precum şi ca profesor, avândo prestigioasă carieră pe parcursul anilor 1898‐1934 la Şcoala de Arhitectură dinBucureşti.A proiectat clădirile:• Palatul Societăţii funcţionarilor publice din piaţa Victoriei – colaborare cu AClavel. Azi demolat.• Clădirea Ministerului Educaţiei, str. general Berthelot.• Biserica Bradu‐Boteanu, str. Boteanu.