GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

Noaptea, pe dracul gonesc”.Câte primejdii, câte ispite, pe locşorul ăsta!DELA TEATRU LA PALAT ■ 179În pasaj îşi avea tipografia C.A. Rosetti 1908 aci îşi redacta „Românul”, ajutatde Emil Costinescu şi de Eugeniu Carada 1909 .În pasaj era restaurantul lui Filip, şi lângă Filip cafeneaua Briol 1910 , mai târziuCazes, unde erau şapte biliarde.„Biliargii cei tari – scrie Bacalbaşa – erau Constantin Câmpineanu 1911 , fratelelui Ion, şi căpitanul Vărzaru. Acesta era cel mai tare dar sosi de la Paris un domnPapadopolu, student întârziat, care juca şi mai bine, făcea serii de câte 100 şi 150de puncte. A fost profesorul lui Henri Cazes care, după câteva luni, l‐a întrecut”.„Alături de Cazes era o mică cafenea unde se juca mai ales cărţi şi table. Eracafeneaua lui „Radu în Pasagiu”. Aci se întruneau jucătorii de profesie, şmecheriişi trişorii”.De altminteri, în afară de Cazes nu era, pe la 1870, nicio altă cafenea„occidentală” în Bucureşti, toate celelalte fiind cafenele greceşti 1912 unde clienţiişedeau pe scăunele de paie fără spetează sau pe laviţe de‐a‐lungul zidului, unde lise aducea cafeaua şi narghileaua 1913 .În sfârşit, tot în pasaj îşi avea prăvălioara francezul Villemot, profesor dedans, aeronaut la ocazie, şi instalatorul unei mari noutăţi, soneria electricăpentru apartamente. „Aceste aparate”, anunţa Villemot, „prin perfecţionarea şisimplificarea lor, vor deveni indispensabile”. Până atunci chemai slugile bătânddin palme, era mai simplu.Iar deasupra lui Villemot locuia un alt original, şi dânsul profesor la Sf‐tulSava ca Alecu Borănescu, vestitul Bonifaciu Florescu 1914 , profesorul de franceză.Doctorul Severeanu 1915 ni‐l arată stând în pasaj „într’o cameră întunecoasă,murdară, iar drept pat era, într’un colţ, o grămadă de paie acoperite cu o velinţămurdară, pe care dormea el şi soţia sa, o franţuzoaică tot aşa boemă ca şi el. Dreptmobilă, era o masă de lemn şi două sau trei scaune. Într’un alt colţ al camerii unmaldăr de cărţi, aruncate una peste alta”.„Bonifaciu era totdeauna nepieptănat şi cred că nu se spăla pe figură de treiori pe an”.„La şcoală, pe fiecare săptămână, cerea la şcolari câte 3 lei, ca abonament la ocarte pe care avea să o tipărească, dar care nu se mai tipărea niciodată”.„Când întâlnea vreun cunoscut, cerea să‐l împrumute cu 3, 4 lei, sub cuvântcă avea două menajuri... Când se îmbrăca, nu deosebea hainele lui de ale nevestii,ba încă l‐au văzut prietenii cu o ghiată a lui şi una a nevestii; mai niciodată nu‐şicurăţa ghetele de noroiu; iarna îl vedeam adesea, pe când ningea, cu umbreluţade vară a nevestii”.„Când primea leafa lunară, el se urca într’o birjă, nevasta într’alta şi, cândavea servitoare, lua şi ea o birjă, şi plecau cu toţii la târguială până terminau banii”.