GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 353839Arsenal. Arsenalul Armatei. Renaşterea armatei române a condus la realizareaunui amplu sistem pentru obţinerea armamentului şi muniţiei necesare înzestrăriiunităţilor constituite. Unirea celor două armate în aprilie 1859 a facilitat luareaunor măsuri pentru asigurarea înzestrării armatei cu cele necesare. A fost începutul.Momentul când s‐a pus cu acuitate ca mare parte din cele necesare să fie produseîn ţară a fost după 1859. În 1864 a fost organizată direcţia stabilimentelor militare,având iniţial un singur stabiliment cu trei secţii: pirotehnie, arsenal şi fabrica depulbere. Acestea, la 1873, s‐au despărţit şi dezvoltat dând naştere la stabilimentele:Pirotehnia Armatei. Arsenalul Armatei şi Pulberăria Armatei. Arsenalul Armateişi‐a început activitatea la 1/13 februarie 1861, iniţial având misiunea de a asigurareparaţiile curente la piesele din dotare. Pe parcursul anilor şi‐a extins preocupărileşi posibilităţile de realizare, prin înzestrarea cu aparatură, de piese unicat sau de seriemică, inclusiv prototipuri.În condiţiile primului război mondial a fost deplasat în Moldova, iar în celde al doilea război mondial a fost dispersat în zona subcarpatică. Un moment dedificultate l‐a avut Arsenalul Armatei în anul 1932 când şi‐a încetat activitatea (18iunie 1932). Situaţia a reţinut atenţia membrilor Parlamentului României care auluat în dezbatere problema, impunându‐se rechemarea la muncă a personalului.După depăşirea dificultăţilor premergători războiului, în condiţiile anilor1939‐1945, Arsenalul Armatei şi‐a diversificat competenţele. Este demn de remarcatcă din primele momente s‐au asigurat condiţii ca ideile originale să fie valorificate,multe ajungând să fie invenţii sau îmbunătăţiri substanţiale la brevetele achiziţionatedin străinătate. În decursul deceniilor care au urmat războiului de IndependenţăArsenalul Armatei a avut rolul şi de custode temporar al relicvelor capturate, sau acelor din dotarea armatei române scoase din uz care urmau să fie zestrea viitoruluiMuzeu Militar Naţional. Din Arsenalul Armatei s‐a desprins în secolul XX ArsenalulAeronautic.Arsenalul Armatei a fost amplasat pe o mare suprafaţă de teren, limitată sprenord‐vest de strada Mihai Vodă, spre sud de casele de pe străzile Sapienţei, Sf.Apostoli, Bateriilor, Vânători, spre vest de casele de pe strada Cazărmii, iar spre nordde strada Uranus. Acest vast domeniu militar era înconjurat de un impunător zid decărămidă a cărei decoraţiune superioară (neogotică) amintea de sistemele fortificateale veacurilor apuse. A fost maniera folosită de o serie de arhitecţi din anturajul lui I.Schlatter care a folosit‐o şi la „restaurarea” mănăstirii Tismana. Intrarea principală laArsenalul Armatei era prin strada Uranus.Vezi notele: 102, 618, 380, 1580, 1815, 2032, 2092, 2093.840Costake RACOVIŢĂ comandir de roată.Lipsesc datele referitoare la Costake Racoviţă. Roata de pompieri a fostformularea organizării activităţii la începuturile existenţei pompierilor militari.Roata era supusă comenzii Agiei şi avea în compunere şase părţi. O despărţire seafla nemijlocit sub comanda comandantului de roată şi trebuia să se afle la Agie, iarcelelalte cinci se aflau pe lângă fiecare vopsea a oraşului sub comanda ofiţerilor.841Cinstitului Divan. Divan sau Adunare Obştească – instituţia menită afi alături de domn în elaborarea, adoptarea şi aplicarea unor măsuri cu urmări