GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PÂNĂ ÎN CAPUL PODULUI ■ 205Îmi povestea cum tatăl ei, sosind într‐o zi pe neaşteptate şi zărind pe fiică‐sa încostum de gimnastică o luă, furios, şi o duse îndată acasă, spunând că fată înpantaloni nu mai văzuse şi nici nu mai vrea să vadă!În spatele hotelului, unde a fost acum câţiva ani grădina hoteluluiSplendid‐Parc 2271 , era grădina hotelului Manu. Aci se dădu, în onoarea viziteiPricipelui Napoleon 2272 , o serbare cu steaguri, muzici şi iluminaţii, înălţându‐sechiar în mijlocul grădinii, pe o pelusă cu margarete, o clădire decorativă ,,de stilsever”, cum scriu ziarele timpului, care adaugă că s’a petrecut de minune.Lângă hotelul Manu se ridica, tot pe atunci, un han mic, spoit în alb, hotelOrient, zis şi hanul lui Simion Armeanul. În locul lui se înalţă azi frumosulimobil al hotelului Splendid.Dacă, urmându‐ne drumul, trecem de vechea casă unde este azi farmaciaChihăescu 2273 , urmaşă şi dânsa a vechei „spiţerii” Schmettau, de str. Modei,azi Pictorul Grigorescu, şi de un imobil ridicat pe locul prăvăliei lui Knappe,lampagiul, dăm de impunătorul „bloc” al societăţii Mica 2274 care adăposteştecofetăria Nestor.Aci era, pe vremuri, casa Enciulescu, alături de un loc viran pe care s’adeschis, în 1879, prima expoziţie a cooperativelor 2275 .Cu un an mai înainte locul fusese închiriat de Iorgu Caragiale 2276 .„Apucat de nostalgia culiselor, scrie I. L. Caragiale 2277 , întocmise o trupăde nespălaţi şi luase cu chirie 2278 locul viran 2279 de pe Podul Mogoşoaei, în faţastrăzii Umbrei, unde s’au clădit mai târziu casele lui Ienciulescu. Pune dulgheriisă‐i facă o scenă, botează localul Grădina Basarabiei – era tocmai în toiulretrocedării – şi încep reprezentaţiile”.„Într’o sâmbătă seara, era şi sărbătoare, juca „Adam şi Eva”. Grădina eraplină, mai ales de ovrei. Iorgu directorul, nu avea rol; se plimba de colo pânăcolo printre public ca să se bucure de succes. Localul, cum era aşezat, nu era preapotrivit pentru teatru: cu sgomotul trăsurilor de pe Podul Mogoşoaei, nu puteaauzi publicul nimica de pe scenă”.„Era tocmai monologul Satanii. Satana se vedea dând din mâini şi dinpicioare, se vedea mişcând buzele, dar graiu de loc. Un ovreiu dela locul dinurmă, lângă zidul care da în pod, îl vede trecând pe directorul şi‐l chiamă:„Domnule Director! Domnule Iorgu! iu n’avuz nimica; dracul ala vorbeşteprea încet.– Strigă‐i să vorbească mai tare, zice directorul şi pleacă.– Mai tare, mai tare! strigă ovreiul.De geaba... iar:– Domnule director!– Ce pofteşti iar, nene?– Nu m’avude.– Apoi dacă nu te‐avude dracul pe dumneata cum vrei să‐l avuzi dumneatape el”?