GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 4431531Constantin I. CANTACUZINO‐Caimacamul (1800, Bucureşti – 27martie 1875, Bucureşti). Fiul lui Iordache Cantacuzino, om politic cu activitateîn administraţia de stat. Secretar de stat în ultimii ani de domnie ai lui AlexandruGhica. A plecat din ţară în 1842 şi a revenit în 1848 cu armata otomană care aînăbuşit revoluţia. A fost numit de Poartă caimacam la 16 septembrie 1848 şi acârmuit ţara până la numirea lui Barbu Ştirbei la 1 mai 1849, când a plecat din noula Paris. La 1854, după părăsirea Ţării Româneşti de către trupele ţariste şi venireacelor austriece a fost numit de poartă preşedinte al consiliului de administraţie şiînsărcinat cu guvernământul civil al Ţării Româneşti până la sosirea lui BarbuŞtirbei. La 1859 figura printre candidaţii supuşi discuţiei Adunării Elective pentrudesemnarea viitorului domn. A fost căsătorit cu Zoe Slătineanu.1532Molitvă, moliftă – rugăciune citită de preot pentru iertarea păcatelor, înacest caz ca preventivă ca să asigure reuşita călătoriei.Vezi nota: 508.1533Este vorba despre o scrisoare cu privire la Bucureştii în 1856, redactatăla 1 iulie 1911 de către Spiru C. Haret, care se află la Valea Călugărească şi luasecunoştinţă de fotografia publicată în acel an, în numărul 1 al „Buletinul ComisiuneiMonumentelor Istorice“ la paginile 150‐151.1534„Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice” (B.C.M.I.) – periodic cuapariţie trimestrială editat de Comisiunea Monumentelor Istorice, care a apărut întreanii 1908‐1945 iar din 1974 a apărut sub diverse denumiri ca urmare a repetatelormodificări a denumirii instituţiei menită de a patrona patrimoniul monumenteloristorice. Prin studiile întreprinse de cei care nemijlocit erau implicaţi în cercetărilecare se desfăşurau atât cu anticipaţie, cât şi în timpul realizării lucrărilor de restaurareca şi prin rapoartele stadiilor unor lucrări, era oglinda celor întreprinse. În anumiteperioade a existat şi un anuar care se referea predilect la viaţa şantierelor de restaurare.Semnificativă a fost politica editorială. Pentru a fi accesibil şi celor cu posibilităţi maimodeste publicaţia se edita pe trei categorii de hârtie: velină, semivelină şi obişnuită.De aici preţul de 30, 60, 90 lei pentru un exemplar.1535Colecţia Zweifel – a aparţinut proprietarilor unei societăţii anonimeintitulată „Zweifel et Co.” care se ocupa cu comision‐reprezentare. Firma a avut sediulîn Calea Moşilor nr. 31, având sucursale la Galaţi, Craiova, Iaşi şi Sofia. Consiliulde administraţie integra pe Thomas şi pe Heinrich Zweifel, ambii ca administratoridelegaţi. Prezenţa în România i‐a adus în diverse împrejurări în contact cu valori depatrimoniu pe care cu uşurinţă le‐au dobândit pentru a‐şi încropi respectiva colecţie.1536La eroarea semnalată de autor este necesar să amintim cauza cauzelor. Toatăzona cornişei, constituind terasa majoră a Dâmboviţei, avea izvoare care dacă nu eraucaptate şi dirijate conduceau la spălarea patului pe care se realiza structura zidirilorrespective. Pentru realizarea fundaţiilor viitorului edificiu al cercului Militar au fostîntreprinse lucrări de captare şi de introducere de piloni în sol cu menire a preluăriigreutăţii radierului şi a fundaţiilor noii construcţii. Lucrările de canalizare din zonăau contribuit la coborârea pânzei freatice la nivelul actual al lacului din GrădinaCişmigiu.