GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

78 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIIar, pentru cazurile speciale de brâncă 763 , preoţii dela Sf. Ioan mai ştiau unleac ce nu da greş, şi anume făceau pe umflătură semnul Crucii cu cerneală.Oricare ar fi fost tratamentul cuvioşilor părinţi dela Sf. Ioan, se luamai uşor decât cele prescrise pe atunci de babe, sau de puţinii doctori ce sepripăşeau pe la noi. Căci până pe la începutul veacului, când au început,unul câte unul să vie în ţară doctori adevăraţi ca Rizu 764 , Gheorghiade 765 ,Darvari 766 , Filitti 767 , Esarhu 768 , Arsachi 769 , etc., în tot Bucureştiul numai Vodăîşi avea, uneori, doftorul şi spiţerul 770 lui. Iar pentru nemţi şi unguri scriePapazoglu, „era doctorul Baret 771 , un arhimandrit catolic, parohul Bărăţiei 772 ,care ştia prea bine una şi singura doctorie, anume a tămădui pe ofticoşi cubroaşte ţestoase, şi iată cum: avea într’o încăpere 50‐100 de broaşte pe carele hrănea numai cu dulceaţă de trandafiri; la un caz de oftică, le tăia capeteleşi picioarele, iar trunchiurile le fierbea; zeama o dădea drept decoct şi carneao usca şi‐o ardea, făcând‐o prafuri, şi o dădea pe urmă sub această formă labolnavi”...Nu ştiu dacă prafurile lui Baret s’ar mai fi vândut la drogheria – de bunăseamă cea dintâi din Bucureşti – al cărui anunţ în „Curierul Românesc” din25 martie 1828 sună astfel:„Prin privileghiurile marilor autorităţi medicale dela Rusia 773 , şi pringăsirea cu cale a comisiilor medicinale din Valahia şi Moldova, se vândcosmeticele şi compoziţiile chimice următoare, născocite de I. de Miler 774 :1. O doftorie care face să înceteze îndată oricare durere de dinţi;2. Alifie de frumuseţe prin care pieliţa se face albă, netedă, şi răspândeştevioiciune peste faţă;3. Minunată compoziţie spre a întări părul şi a‐l face să crească deisnoavă 775 ;4. Compresă (legătură) pentru durere de cap;5. Plasturi pentru negi;6. Pomadă de mustăţi castanii, negre şi bălane 776 .Magazia este în uliţa Franţuzească, sub casele doctorului MihalakeDarvaris 777 , în prăvălia doamnei Madam Lucovici, Nr. 1721”.În 1837 dăm de primul dentist, care‐şi anunţă astfel stabilirea înBucureşti:„Sosind de curând în această capitală jos iscălitul dentist (doftor dedinţi) cu documenturi medicale din Rosia 778 , primind dela Comitetul săudin Bucureşti, învoirea de a practica acest meşteşug, cu cinste înştiinţează peÎnalta Nobilime şi pe respectabilul public cum că e gata cu următoarele slujbe:1. El scoate cu îndemânare dinţii şi a lor rădăcină, şi face dinţi meşteşugiţicare nu se pot deosebi de cei fireşti;2. El are meşteşug de a umplea dinţii cei găunoşi cu aur sau argint;