GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA TEATRU LA PALAT ■ 175la halele din Piaţa Mică 1850 , şi, cine ştie, poate că şi grădina Episcopiei 1851 va fi,odată, un centru de eleganţe...”Între timp, ia fiinţă în Bucureşti, sub preşedinţia generalului Florescu oSocietate ecvestră 1852 , cu scopul de a ridica în locul bisericei dărîmate, un mareanfiteatru care să fie circ, manej de călărie, cazino, sală de baluri şi serbări hipice,ş. a. Comitetul, compus din N. Racoviţă 1853 , maiorul Filitti 1854 , aghiotantdomnesc, care îşi avea casele chiar pe piaţă, la colţul Podului Mogoşoaei,colonelul Eracle Arion 1855 , şi antreprenorul francez Berton, cumpără terenul delaComună, şi emite deocamdată acţiuni 1856 pentru 100.000 lei.Marsillac, bine înţeles, se bucură nespus gândindu‐se ce frumos va arătagrădina, înrămată la răsărit de circul proiectat, la miazăzi de casele Boerescu şiFilitti, la apus de hotelul Manu 1857 (azi hotel Splendid) 1858 şi la miazănoapte dehotelul Gherasim şi de o clădire nouă ce urma să fie ridicată pe locul viran ald‐lui Niculae Niculescu, (azi Athénée Palace).Amfiteatrul se ridică într’adevăr, până la înălţime de om, apoi, lucrările furăoprite, din lipsă de bani.Zidurile fură lăsate în părăsire, şi iarba crescu pe aleile grădinei, pustii.Din fericire, se găsi însă atunci un român cu inimă care, reîntors de laAtena unde reprezentase ţara ca Agent diplomatic; îşi puse în gând să ridice înBucureşti un cămin al artelor, cu aulă de concerte, săli de expoziţie, bibliotecăşi pinacotecă, şi socotea că grădina Episcopiei era foarte potrivită. Acest româninimos se numea Constantin Exarcu 1859 .Lucru greu de crezut azi, proiectul lui Exarcu fu, în 1878, viu criticat; căcilocul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul oraşului şi foarte greu deajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea Statul oare destule terenuri centrale, trebuiaoare neapărat, ales acest loc „la marginea oraşului”?Exarcu însă nu se dădu bătut. Ajutat de bărbaţi înţelegători, ca ScarlatRosetti 1860 , V.A. Urechia 1861 , Niculae Krezulescu 1862 şi alţii, înfiinţă o societate,intră în tratative cu arhitectul francez Galleron 1863 , şi lucrările începură. Dar şicheltuelile, care depăşiră, în scurt timp, capitalul existent. Exarcu fu silit să seîmprumute, cu dobânzi mari şi, la 1886, nemaiputând face faţă creditorilor,aceştia puseseră construcţia viitorului Ateneu în vânzare. Cu un gest care îi făcuonoare, Camera 1864 votă atunci, în unanimitate, o lege autorizând Guvernul săplătească pe creditori, şi astfel fu scăpat Ateneul.Dar aceasta nu era de ajuns; lucrările trebuiau duse la bun sfârşit. Cu oenergie rară, mai cu seamă la noi, Exarcu şi cu prietenii lui îşi înzeciră sforţările,organizară o chetă în toată ţara, dădură serbări, organizară tombole, lozinca„Daţi un leu pentru Ateneu!” deveni în scurt timp populară şi astfel, în 1888,Ateneul Român, ridicat pe zidurile destinate unui circ, fu terminat, aşa cum îlvedem şi azi 1865 .Fericită îmbinare a Romei cu Atena 1866 , cu faţada inspirată de Erechteion 1867 ,