GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

ÎNTRE ATENEU ŞI PIAŢA AMZEILatura de miază noapte a Episcopiei este azi stăpânită de două instituţii caresunt atâtea centre nervoase ale vieţii Bucureştilor „mondeni”: Athénée Palace 2148şi coaforul Ionică 2149 . În salonul stil 1900 şi în barul hotelului, în faţa pereţilorde oglindă a frizeriei, se desfăşoară o viaţă vioaie, feminină, bârfitoare şi uşoară,în graniţele căreia o schimbare a „rujului” de buze, o modificare a coafurii,inaugurarea unei pălării sau sosirea în Bucureşti a unui străin „bine”, sunt temeserioase ce trebuiesc numai decât discutate îndelung, fie nemijlocit, fie printelefon. Şi fiindcă barul dela Athénée şi salonul lui Ionică sunt vecine, s’a creatîntre ambele un fel de simbioză, o privire schimbată sub casca „permanentei” şişervetul „shampoong”‐ului perfectându‐se, adesea, printr’o conversaţiune la bar,astfel încât soseşte uneori şi ziua când ambii protagonişti vin împreună la Ionică,să‐şi facă „manicure”. Barmanul dela Athénée şi domnişoarele coafeze dela Ionicăsunt azi personagiile cele mai bine şi repede informate din Ţara Românească.Am mai spus că locurile pe care se ridică azi Athénée Palace erau, pe la1870, proprietatea 2150 lui Niculae Neculescu 2151 , boier mare din Râmnicu‐Sărat.Dealtminteri, după cum str. Clemenţei era un „fief” 2152 al Butculeştilor, 2153 totastfel toată această parte între Podul Mogoşoaei, Episcopie, Biserica Albă 2154 şivechea poştă românească 2155 (azi str. Nicolae Golescu, fostă Poşta Veche) era vatraNeculeştilor. Niculae Neculescu şedea, precum am spus, colţ cu Episcopia; maiîn fund, unde este azi Muzeul Simu 2156 , şedea Iorgu Neculescu 2157 cu nevastă‐saMarghioala, care zăcuse de ciumă în 1830 şi îi rămăsese gura strâmbă; JosefacheNeculescu 2158 şedea colţ cu biserica Amzei şi ceva mai la deal, unde este azi casaMonteoru 2159 , şedea Alecu Neculescu 2160 , care purta graţiosul nume de „maîtrede grâces” datorit artei desăvârşite cu care ştia să se mişte, să danseze, şi să facăreverenţele prescrise de codul manierelor elegante 2161 .În sfârşit lângă Niculae Neculescu îşi avea casele, colţ cu strada Umbrei 2162 , aziD. Creţulescu, Costache Neculescu 2163 , zis Cacachon, iar pe româneşte C...‐meşi(meşii fiind, precum se ştie, ciorapii). Porecla îi venise de pe timpul când erastudent la Paris, pe la 1830. într’o zi, petrecând cu prieteni şi prietene la vestita„Closerie des Lilas”, unul din comeseni, în glumă, îi mânji cu muştar frumuseţede pantaloni coloarea oului de raţă. Când ieşi pe stradă în halul ăsta ştrengarii seluară după dânsul, strigând: „cacachon! cacachon!” şi numele i‐a rămas.Toţi aceşti Neculeşti alcătuiau o ginte 2164 puternică, având clienţii ei, şiclienţi ai clienţilor, astfel încât găsim natural ca în planul lui Borroczyn 2165 din1852 actuala piaţa Mică 2166 să fie trecută ca Piaţa Niculescu.