GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

124 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI35. Cavas‐başa 1284 care, cu un toiag cu mâner lung de argint, stă la uşa luiVodă.36. Sandangi‐başa 1285 , vede de sfeşnice, lumânări şi mucări.37. Satâr‐başa 1286 , cu cei patru satârgii ai lui, păzesc poarta.38. Chehaia 1287 .39. Baş‐ceauşul, care este turc, mai mare peste aprozi.40. Alaibaş‐ceauşul 1288 .41. Avigie‐başa 1289 , care vede de şoimii domneşti, şi de vânătoare îngenere.42. Mehter‐başa 1290 , mai mare peste mehterhaneaua, muzica turcească aDomnului.43. Maimar‐başa 1291 , arhitectul Curţii şi, în sfârşit.44. Vornicul haremului, de obiceiu om însurat şi în vârstă, şi purtândbarba toată ca boierii de cl. I‐a. Îngrijeşte de curtea Doamnei şi Domniţelorşi soţia lui, vorniceasa, e deobiceiu prima doamnă de onoare. Tot personalulfemenin al Curţei stă sub ordinele vornicului haremului.La această „casă civilă” trebue să mai adăugăm „casa militară” alcătuităde tufecgi‐başa 1292 , căpetenia puşcaşilor, deli‐başa 1293 , al călăreţilor,ghiuler‐aga 1294 , al neferilor 1295 , buluc‐başa, al lipcanilor 1296 , oda başa 1297 albeşliilor tulumbagi‐başa 1298 , al pompierilor, şi in sfârşit topcii, adică tunarii.Dacă ceilalţi comandanţi militari aveau, de bine de rău, vreo sută de oameni,cu totul, sub ordinele lor, apoi slujba topciilor era, într‐adevăr, menită sădevie o sinecură 1299 în toată desăvârşirea ei. Căci iată ce scrie, în 1822 baronulKreuchely 1300 , consulul prusian: „... în 1812, artileria românească consta în treitunuri vechi de tuciu 1301 , antice rămăşiţe, pentru ghiulele de o oca şi jumătate.Starea lor era atât de jalnică încât păreau culese de la un colţ de stradă, undeslujeau poate drept stâlpi la răspântie. În 1821, Tudor Vladimirescu pusemâna pe această înfricoşătoare artilerie, care apoi căzu, parte în mâna turcilor,şi parte pieri fără urmă. împrejurările n’au învrednicit încă pe noul Domnitorsă repare o pierdere atât de dureroasă, astfel încât, deocamdată, este cu totullipsit de artilerie. Totuşi, se văd la armăşie 1302 indivizi care, sub numele detopcii, poartă pe chivera 1303 lor de postav roşu două tunuri din postav albastru,menite, se vede, să apere Ţara Românească!”Această curte a lui Caragea a văzut‐o, în 1813, un francez deştept, ironicşi desamăgit, care a ştiut să scrie ce a văzut. Era contele de Lagarde 1304 , al căruistrănepot este azi secretarul Legaţiei Franţei în Bucureşti, venit pe meleagurilevăzute de străbunul său acum o sută şi treizeci de ani. Lagarde, care întovărăşisepe noul consul francez, Ledoux 1305 , la audienţa sa de prezentare, scrie aşa:„Această ceremonie mi s’a părut destul de interesantă, întrucâtmaimuţăreşte aidoma primirea ambasadorilor la Poartă. Iată cam cum s’aupetrecut lucrurile: