GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

508 ■ GHEORGHE CRUTZESCUgeneralului rus Luders îşi propune să întocmească liste de toţi cei care au fost înfuncţii civile şi militare în timpul revoluţiei. Este menţionat şi Scurtu mădular alGuvernului Provizoriu.2067Nicolae BĂLCESCU (1818, Bucureşti – 16 noiembrie 1852, Palermo,Italia), studii la Bucureşti şi Paris, carieră militară întreruptă, implicat în complotulpolitic pentru Unirea Principatelor, este închis. După eliberare pleacă la studii înFranţa, desfăşurând o prodigioasă activitate pentru descoperirea izvoarelor referitoarela istoria românilor precum şi pentru pregătirea revoluţiei. Participant activ la revoluţiadin Ţara Românească, ideolog al acestei acţiuni, preconizând reforme radicale care sărăspundă cerinţelor legitime ale maselor asuprite. Secretar al Guvernului Provizoriu.După evenimentele din septembrie 1848 a trecut în Transilvania, apoi în exil înapusul Europei, acţionând pentru ducerea pe mai departe a idealurilor de luptă. Pânăîn ultimele clipe ale vieţii a continuat studiul istoriei, elaborând valoroase lucrări deistorie politică, economică, militară şi culturală a românilor.Vezi notele: 478, 494, 937, 1117, 1123, 1771, 1878, 1915, 1931, 1939.2068Alexandru Gh. GOLESCU /Arăpilă/ (1818 sau 1819‐1881, oseminteletransferate la Goleşti), fiul lui Iordache /George/ Golescu şi al Marioarei Bălăceanu.A făcut studiile de inginerie la Bucureşti şi Paris, revenit în ţară a fost secretar alGuvernului Provizoriu, la 1848, apoi reprezentantul ţării la Paris. Ministru în timpuldomniilor lui Alexandru Ioan I Cuza şi Carol I, apoi prim ministru. Publicist, printrealtele, a publicat, în 1856, un studiu referitor la abolirea servajului în Principate. Afost căsătorit cu Ecaterina /Catinca / Vlădoianu, decedată 1925, înmormântată încimitirul Bellu, figura 57, locul 32.2069Ioan ODOBESCU (1793, Bucureşti – 1857, Bucureşti, biserica Icoanei),militar de carieră încadrat din 1821 în armata rusă. Sublocotenent în 1819,participant la evenimentele militare din anii 1828‐1829, încadrat în 1834 în nouaarmată română. A fost adjutant al domnului Alexandru Ghica. În 1839 a fost avansatcolonel. În 1842 a fost promovat ca ajutor al şefului oştirii, iar în 1844 a fost înaintatspătar, şef al oştirii. La 19 iunie 1848 i‐a arestat pe membrii Guvernului Provizoriuşi s‐a declarat ministru de război. Arestat la prompta intervenţie a maselor, a fostjudecat şi condamnat, însă nu i s‐a aplicat sancţiunea şi a fost eliberat. A demisionatdin armată, plecând la Paris. A fost degradat, iar când a dorit să revină în ţară i‐a fostrefuzată primirea. Intervenţia otomană i‐a facilitat reîntoarcerea şi la 28 septembrie1848 a fost reprimit în armată, căpătând demnităţile anterioare. A fost ministru.2070Guvernul provizoriu – nu a fost vorba de tot Guvernul Provizoriu, ci numaide cei care se găseau în acel moment în palat. Erau prezenţi: Ion Heliade Rădulescu,Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu şi Cristian Tell. Magheru şi Ştefan Golescu aureuşit să se baricadeze într‐o cameră alăturată. Cei liberi au putut să acţioneze, la aflareaactului de trădare al ofiţerilor, luând operativ măsurile care să ducă la eliberarea celorarestaţi, mobilizând masele la palat. Prin intervenţia lor promptă au reuşit să răstoarnejocul trădătorilor, aceştia, la rândul lor, au fost arestaţi pentru actul infam comis.2071Nicolae GOLESCU.Vezi notele: 397, 458.