GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

114 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZImobila aceasta dela Paris sau dela Viena, pe care o arată ca o curiozitate – dara rămas în moravuri întrebuinţarea divanului 1159 , pe care şezi ziua şi te culcinoaptea; câştigul este mare: nu eşti nevoit să te desbraci seara, dimineaţa eştigata mai de vreme”.Întreprinzătorul Momolo nu era numai proprietar de teatru, dar şi debirt. Într’adevăr, tot pe la 1830, el închirie – sau chiar cumpără – înseşi caseleboierilor Slătineni, unde e azi Hotelul Capşa şi, în sala de jos, deschise unbirt devenit repede cunoscut prin bunătatea mâncărilor sale italo‐orientale,printre care „curcanul‐ţinţirom” (gentilhomme) era cel mai vestit.Mai trecură vreo şase ani şi deasupra birtului clădi o mare sală de bal, de„club” şi „piknicuri”, cum se spunea pe atunci, faimoasa sală Momolo sauSlătineanu.În Cantorul de Avise şi Comerţ 1160 din 1 februarie 1837 găsesc înştiinţareapentru primul bal mascat.„Duminecă în 30 va fi Club Maske la D. Momolo în casele d‐luiSlătineanu pe Podul Mogoşoaei” şi, pe franţuzeşte:„Dimanche soir aura lieu bal masqué chez M. Momollo”.În anul următor, iată o descriere a balului ce avuse loc puţin dunăcutremurul din 11 Ianuarie 1838.„D‐nii Eronim Momolo şi Vorelli şi‐au pus toată silinţa a putea dobândimulţumirea înaltei nobleţe şi a cinstitului public şi cu bună dovadă, că, deşiau dat cutremurul bănuială 1161 cinstitului public, dar d‐l Momolo nu autrecut cu vederea acestea, şi îndată au adus arhitect, au vizitat sala, au pustemelii spre siguranţie, a decorat sala după cel mai frumos gust, întocmind şiorchestră prea bună”.„Clubul din 6 Februarie a fost atât de nobil, cât poate a se asemăna cuoricare club din oraşele cele luminate din Europa. Sala a fost plină. Nobilitateatoată, damele cele strălucite cu berlianturi mai mult înfrumuseţa sala. Oadunare de bucurie să vedea între toate damele. Coconiţele cele tinere stau canimfele. Adevărat că tot străinul voiajor ce au fost într’acest club va trece înportofelul său o însemnare naţională şi, întorcându‐se în patria sa, va povestică damele şi cavalerii rumâni au înaintat foarte mult în moral, în învăţătură,în gust şi în galanterie. În Club se vedea de obşte toţi rumânii cu deosebităbucurie şi mulţumire pentru buna orânduială şi regulă ce se păzeşte, întocmaica în cele mai însemnate săli de adunare obştească pentru petrecere”.„O mulţime de măşti, de tot felul şi cu purtare delicată însoţită de vorbiricu duh, desfăta pe privitori. Într’aceste măşti era şi patru în costum de unsălaş de ţigani; aceştia erau foarte vrednici de privire, că vorbea tocmai în felulţigănesc; dintr’ânsele una da pentru noroc; şi ei toţi jucau jocuri ţigăneşti”.Momolo nu da înapoi de la nicio cheltuială:În 1839 anunţă prin ziare că „a întocmit şi orchestră prea bună şi prea