GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 519se finalizau cu un real avantaj pentru stat, oferind gratuit truda, sacrificiile de‐o viaţăsau chiar a mai multor generaţii. Pe parcursul anilor au fost reunite în sălile saleremarcabile creaţii din arta universală şi românească, pictură şi sculptură.2157Iorgu NICULESCU, fiul celui de al treilea frate.2158Josefache /Iosif / NICULESCU fiul celui de al cincilea frate. (1820‐1878,Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 1, locul 12), filantrop cultural. Soţie Maria născutăDona, decedată la 1905.2159Casa Monteoru, azi găzduind Uniunea Scriitorilor, Calea Victoriei nr.113, a fost atribuită ani de zile, ca proiectare, lui Ion Mincu. Autorul construcţieia fost ardeleanul Crăciun căruia stăpânirea ungară, în mod deliberat, i‐a modificatnumele pentru a fi Karacioni. În acest caz lui Ion Mincu, după ani de zile, i‐a revenitmisiunea de a reproiecta această construcţie pentru a‐i conferi un confort sporit.2160Alexandru /Alecu / NICULESCU, fiul lui Alexa Niculescu, căsătorit cuMaria Kretzulescu.2161Codul manierelor elegante – a fost un abecedar al bunelor purtări carese deprindea din pruncie. Cei vârstnici ofereau celor în formare posibilitatea de aremarca diverse situaţii în care ipostazele erau pozitive sau negative. Din păcate, înultimele decenii perceptele respective au fost incluse în diverse cărţi care chiar dacăsunt citite , perceptele nu sunt aplicate, preferându‐se adeseori ca politeţea să fie debon ton cu impoliteţea.2162Strada Umbrei, devenită Nicolae Kretzulescu, astăzi este numai un coridorde trecere pentru pietoni, asigurând legătura între Calea Victoriei şi strada GeorgeEnescu. Desfiinţarea parţială a străzii, este urmarea lucrărilor care au fost întreprinsepentru înălţarea aripii noi al hotelului Athene Palace şi a grădinii restaurantului.2163Costache NICULESCU, fiul celui de al treilea frate.2164Gintă, aici cu sensul de familie.2165Rudolf Artur Borroczyn.Vezi notele: 1667, 1841.2166Piaţa Mică, Piaţa Niculescu, Piaţa Amzei, amenajată la 1872. Concesionarulfrancez, arhitectul‐antreprenor Alexis Godellot a obţinut, la 2/14 decembrie 1865,un contract pentru realizarea unor obiective edilitare în oraşul Bucureşti: amenajareaGrădinii Episcopiei, pieţele Sf. Anton, Amzei şi Abatorul comunal. Concesiuneadezavantaja însă statul român şi, ca atare, timp de câţiva ani lucrările au fostabandonate. În 1870 i‐au fost puse la dispoziţie terenul pieţei Amzei, lucrările aufost executate în următorii doi ani, folosind metal şi cărămidă, s‐a realizat o halăcu o suprafaţă de 1102 mp. La timpul respectiv lucrarea a costat 330.876 franci.Dotările s‐au finalizat în anul 1877. În anul 1886 s‐au executat o serie de modificări.Constructorul a fost arhitectul Alfred Berthou. În anul 1935 edificiul a fost înlăturatpentru a fi ridicată clădirea după planurile arhitectului N. Georgescu. Nouaconstrucţie ridicată de antreprenorul C.M. Vasilescu asigură funcţionalităţi atâtcomerciale, administrative, cât şi culturale. Lucrarea a fost încheiată în 1936.