GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 243deosebită a acordat‐o învăţământului în limba română, înfiinţând în Bucureşti oasemenea şcoală. Preluând exemplul înaintaşilor, a acordat un sprijin substanţialtipăririi cărţilor de ritual în limba română. Monumentală este realizarea traduceriiintegrale, tipărirea şi difuzarea în toate teritoriile locuite de români a Bibliei.Ispravnic pentru această lucrare l‐a desemnat pe nepotul său, logofătul ConstantinBrâncoveanu, viitorul urmaş la tronul ţării. A fost o acţiune de mare amploare,antrenând numeroase persoane la traducerea, redactarea finală şi colaţionareatextului, imprimarea în tipografia care, prin modul de dispunere în pagină a textului,a dovedit o bună pregătire şi experienţă a personalului. Acestora li s‐au alăturat ceicare au asigurat operaţiunile de legătorie, volumul de mari proporţii având coperteledin piele. Primul exemplar a putut fi prezentat domnului care a patronat acţiuneala 20 octombrie 1688, ulterior lucrarea intrând în memoria colectivă ca „Biblia luiŞerban Cantacuzino” Examenul crucial pentru Şerban Cantacuzino a fost modul cums‐a comportat, la 1683, în timpul asediului Vienei. Puterea suzerană îi impusese caşi Ţara Românească să fie prezentă la această campanie, respectiv în tabăra otomană.Şerban Cantacuzino, formal, s‐a conformat însă a acţionat prin transmiterea depreţioase informaţii în favoarea asediaţilor, care astfel au putut anihila intenţiileatacatorilor. Crucea de la Viena, ridicată pe locul unde i‐a fost tabăra a înregistratacest comportament. O grijă deosebită a manifestat‐o faţă de problema românilor şia bisericii ortodoxe din Transilvania cărora le‐a acordat un sprijin moral şi materialîn mod constant.Vezi: Românii şi asediul Vienei 1683 – Culegere de studii, Editura Meridiane,1983, 75 p.Pentru cinstirea faptelor lui Mihai Viteazul a comandat marea Cruce de piatrăde Istriţa Pietroasele, Judeţul Buzău pentru a o amplasa la Călugăreni pe care adăltuit textul narând faptele înaintaşului la 13/23 august 1595. Prin proporţii şigreutate şi modul de prelucrare lucrarea s‐a constituit o reuşită a celor care asigurauextragerea unor asemenea blocuri de piatră, a cioplitorilor, dăltuitorilor de elementeornamentale şi de scriere a textului, a transportatorilor şi a celor care i‐au asiguratfixarea la teren. În secolul al XIX‐lea a fost realizat chioşcul protector, iar în a douajumătate a secolului al XX‐lea s‐a luat măsura totalei protejării prin introducereaferestrelor.Vezi notele: 92, 97, 98, 100, 304, 385, 427, 435, 614, 636, 752, 946, 951, 953,1106, 1107, 1119, 1505, 1949.92Constantin BRÂNCOVEANU (15 august 1654 – 15/26 august 1714,ridicat de la Bucureşti, transportat la Istanbul, anchetat, judecat acuzat ca hiclean,condamnat la moarte împreună cu stirpea bărbătească a familiei, ucis de otomanila Edicule‐Istanbul, trupul a fost înhumat temporar în mănăstirea Halchi de undeosemintele au fost aduse în mare taină de Doamna Maria şi înmormântate înctitoria sa din Bucureşti, biserica Sf. Gheorghe Nou, locul fiindu‐i marcat printr‐odiscretă inscripţie gravată pe candela de la căpătâiul său). Era fiul lui Stanca şi PapaBrâncoveanu, nepot de soră a lui Şerban Cantacuzino, desemnat domn al ŢăriiRomâneşti de la 28 septembrie 1688 până la 24 martie 1714, când a fost ridicat deotomani, dus, interogat, condamnat şi executat din ordinul Porţii Otomane.