GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

270 ■ GHEORGHE CRUTZESCU284Dorobanţ – soldaţi din infanterie. Evolutiv în veacul al XVIII‐lea eraulefegii. După 1831 în stagiu fără plată.Vezi nota: 2009.285Harapnic – bici mare împletit din cânepă sau din curele de piele, cucodiriştea scurtă şi cu şfichi de mătase la vârf.286Indicaţiile Ceasornicului corespundeau sistemului otoman. Timpul erasocotit ca începând după apusul soarelui, mai exact după rugăciunea de seară amahomedanilor. Când ceasul respectiv indică ora 7 era ora prânzului (amiaza), adicăintervalul scurt de la 5, ora rugăciunii de dimineaţă (ora răsăritului soarelui)(V.V.).287Turnul Colţei – a fost ridicat la începutul secolului al XVIII‐lea pevatra a ceea ce a devenit la 1695 perimetrul aşezământului spitalicesc Colţea,în imediata apropiere a bisericii. Componentă a ansamblului mănăstirii Colţeaservind iniţial drept clopotniţă ca ulterior să‐şi dovedească utilitatea şi ca punctde observare‐supraveghere a oraşului pentru a fi semnalate prompt izbucnirile deincendii. Prin înălţimea de 50 m permitea o asemenea observare ziua şi noaptea pevreme bună. A fost inspirat de construcţiile mediteraneene, fiind comandat de ctitorulansamblului spătarul Mihai Cantacuzino, unchiul lui Constantin Brâncoveanu, celcare, în spaţiile de „taină” ale turnului, şi‐a avut depozitată arhiva „secretă”, care, printrădare, a fost capturată în primăvara anului 1714 de cei trimişi să‐l pornească pedomn pe drumul mazilirii. Construcţia a fost realizată în anii 1709‐1714, la ridicarealui participând şi cadre din armata lui Carol al XII‐lea, regele Suediei, în rătăcirileprin Europa după bătălia de la Poltava. Construcţia efectivă este atribuită prezenţeitemporare a oştenilor suedezi după înfrângerea lor în lupta de la Poltava, drumulspre casă abătându‐i spre ţările române. Construcţia impunătoare prin masivitateera o reuşită arhitecturală prin linia conferită, succesiunea retragerilor, elementelesculpturale. A fost afectat de succesiunea catastrofalelor cutremure, resimţite în toatăŢara Românească. Cel din 26 octombrie 1802 i‐a distrus partea superioară care s‐aprăbuşit. A fost afectat şi de cutremurul din 1838, construcţia ulterior fiind neglijatăde la o întreţinere curentă. Pentru 1877 spaţiile cât de cât utile erau loc de reuniunea celor cu vederi socialiste. Pierzându‐şi din importanţa de turn de observaţie, a fostneglijat şi a ajuns să fie incomod, prilejul demolării fiind oferit de acţiunea de trasarea bulevardului „Colţea” pe axul sud‐nord Metamorfoza care a condus la realizareacelor două axe majore ale Capitalei i‐au fost fatale. Ca atare, construcţia fiind în faţabisericii Colţea, la 4 august 1888 municipalitatea a trecut la demolarea sa, acţiunefinalizată la 22 decembrie 1888 pentru a da deschidere bulevardului Colţea. O partedin pietrele sculptate au fost integrate în pridvorul bisericii.A fost o construcţie ale cărei fundaţii se află în zona carosabilă a bulevarduluiBrătianu. În ultimele decenii lucrările întreprinse pentru realizarea metroului aucondus şi la o săpătură arheologică de salvare soldată şi cu identificarea temelieiacestei construcţii. Atunci s‐a luat iniţiativa de a se marca conturul fundaţiei prinplăci albe de marmură în asfaltul bulevardului. Buna măsură a fost însă repedeînlăturată, întrucât ignoranţii la o nouă asfaltare au acoperit acest marcaj. Relicveleacestei fundaţii se află între biserica Colţei şi palatul Suţu, cu o complexă evoluţie,care adăposteşte astăzi Muzeul Municipiului Bucureşti), a fost demolat la 1888, la