GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

404 ■ GHEORGHE CRUTZESCUde 600 lei lunar pentru ilustrul actor şi cântăreţ, care multe din roluri le‐a interpretatîn travesti.Vezi notele: 1389, 1392, 1449, 1450, 1672, 1689, 1702.1154Opereta Baba Hârca (1851) – spectacol în două acte şi trei tablouri figureazăşi în prezent în repertoriul unor teatre din România.Vezi notele: 1331, 1392.1155Foc bengal – „foc” de artificii. Prin diverse reţete de preparare, materialelepirotehnice minuţios drămuite ca gramaj, asigurau o anumită traiectorie care, prinpolicromia scânteietoare degajată, constituia o încântare pentru publicul spectator.Pirotehniştii evului mediu au realizat asemenea artificii folosite în situaţii de conflictcu efect mai mult psihologic şi incendiar, iar în puţinele perioade fără războaieefective spectacole care, la lăsarea întunericului, ofereau o deosebită desfătare.Sunt exemplare spectacolele din peninsula italică, dar şi din lumea orientului underafinamentul a generat şi asemenea focuri bengale în peninsula India. Astăzi teritoriulBengalului pendinte de India şi de Bangladej în funcţie de religia practicată (hindusăsau musulmană).Prin gradul de periculozitate asemenea spectacole se desfăşoară în aer liber,existând o anumită distanţă între locul de lansare şi spectatori, manevranţii fiindoameni cu pregătire şi competenţă, „lansarea“ fiind pasibilă de a‐i accidenta înprimul rând pe ei. Faptul că în cazul citat spectacolul s‐a desfăşurat într‐o sală în carelemnul şi ţesăturile erau dominante relevă că manevranţii erau experţi care ştiau să sejoace cu focul.1156Tuciu – azi termenul evocă vasul cu pereţii groşi în care se preparămămăliga, la timpul respectiv făcea referinţă la pereţii de fontă ai godinului careîncălzea spaţiul. Atât fonta de o anumită grosime cât şi şamota, constituiau pereţiicare preluau rezultatele arderii combustibilului, încălzind spaţiul încăperii respective.Firmele furnizoare se întreceau în a da pereţilor respectivelor sobe un aspect cât maidivers folosind decoraţiuni, embleme care le individualizau.1157Giubea – haină lungă şi largă din postav, adesea căptuşită cu blană, purtatăde boieri. O haină bărbătească din stofă neagră, în faţă scurtă până la talie, iar înspate terminată cu două cozi lungi şi înguste. Era purtată la ceremonii. Bumbii dealamă erau elemente decorative preluate de la uniforma militară.Vezi nota: 2313.1158Pambriu – stofă de lână merinos.1159Divan – piesă de mobilier, canapea de joasă înălţime, fără spătar cu multiplăfuncţionalitate servind la şezut (turceşte) în cursul zilei, la servirea băuturilor,mâncării şi narghilelei, dialogării cu interlocutorii, iar în cursul nopţii pentru dormit.Este necesar să menţionăm că această piesă a fost uzitată de boierii care căutau să secomporte ca nişte orientali. În timp, dovedindu‐se a nu fi în concordanţă cu vremeade la noi, mai ales în anotimpul umed şi rece aceste canapele au dobândit picioarelecare le‐au ridicat de la sol, permiţând o circulaţie a aerului, aerisire şi chiar schimbareapoziţiei predilect în timpul dejunării. A fost de bun augur experienţa ţăranului care,