GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

242 ■ GHEORGHE CRUTZESCUViteazul, trece la refacerea economică a Ţării Româneşti. Luptă împotriva tătarilor laOgretin în 1602, a otomanilor la Belgrad în 1602, Siliştea, Hârşova, Brăila în 1603şi împotriva principilor filo‐otomani, conducători ai Transilvaniei, respectiv MoiseSzekely la Braşov în anul 1603 şi Gabriel Bathory la Braşov în anul 1611. Menţineindependenţa Ţării Româneşti, realizând relaţii strânse cu Transilvania şi Moldova.Înlăturat de la tron de către otomani, desfăşoară în exil o permanentă campaniefavorabilă Ţării Româneşti până în anul 1620, când moare la Viena.Vezi nota: 942.89Matei BASARAB vv. (1585 – 9 aprilie 1654, Târgovişte, înmormântat iniţialîn Biserica Domnească din Târgovişte, reînhumat la ctitoria sa, mănăstirea Arnota).Descendent din familia boierilor Craioveşti, înrudit cu Neagoe Basarab a ajunsdomn al Ţării Româneşti intrând la 20 septembrie 1632 în Bucureşti după luptelecare le‐a purtat împotriva trupelor predecesorului. A condus Ţara Românească pânăla 9 aprilie 1654. A acordat atenţie afirmării culturale a ţării. A căutat să limiteze,în conformitate cu litera documentelor de închinare, scoaterea de valori din ŢaraRomânească de hrăpăreţii călugări trimişi de a prelua ce li se „cuvenea”. Deşi acăutat să aibă bunuri raporturi cu vecinii, Vasile Lupu doritor de a acapara şi ŢaraRomânească a întreprins acţiuni de înlăturare a lui Matei. Confruntările armateau fost favorabile însă domnului Ţării Româneşti. Finalul domniei a fost marcatde tensiunile create de lefegii nemulţumiţi de cuantumul veniturilor obţinute şi deschimbarea statutului lor social.Vezi notele: 247, 323, 428, 548, 549, 752, 786, 1075, 1268, 1650, 1651, 1674,1735, 1942, 2003.90CANTACUZINO, neam ce‐şi are obârşia în antichitate, fiind implicat înviaţa politică, militară, diplomatică, culturală, a peninsulei balcanice, predilecta Bizanţului, ajungând după 1590 pe teritoriul românesc. Prin diverse modalităţis‐au salvat de oprimarea otomană, au prosperat şi au acţionat permanent pentrusubminarea puterii oprimatoare. Acolo unde au avut posibilitatea să găsească opţiuniasemănătoare s‐au alăturat acestora. Un exemplu este Andronie Cantacuzino (circa1553‐1600), sprijinitor al domniei lui Mihai Viteazul.91Şerban Vodă CANTACUZINO domn al Ţării Româneşti (29 noiembrie1678 – 19/28 octombrie 1688, decedat în scaun, în vârstă de 54 de ani la Bucureşti,înmormântat în incinta bisericii mănăstirii Cotroceni, ctitoria sa. Mormântulfiindu‐i îndepărtat cu prilejul demolării bisericii în anii ’80 ai secolului al XX‐lea.A urcat treptele ierarhiei boiereşti, ajungând a fi proscris pentru poziţia adoptatăfaţă de pătrunderea elementului grec în viaţa politică a ţării. A fost nevoit să serefugieze în Moldova şi a trăit un timp exilat în insula Creta. Cele cunoscute i‐aufost de ajutor la momentul preluării scaunul Ţării Româneşti când a căutat să asiguredezvoltarea economică, culturală şi spirituală. Cei care s‐au refugiat din teritoriileoprimate au fost antrenaţi la această operă. Pentru redresarea economică a introduscultura porumbului, articol nerevendicat de monopolul economic otoman. Aînfiinţat o manufactură de postav. Pentru corectitudinea tranzacţiilor comerciale aintrodus noi unităţi de măsură (vezi palma lui Şerban Cantacuzino). Distanţa dintrecoloanele de la pridvorul bisericii Cotroceni constituia un astfel de etalon. O atenţie