GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

432 ■ GHEORGHE CRUTZESCU1433Târgşor – formulă prescurtată amintind de fosta Cale a Târgoviştei,devenită, de la 8 octombrie 1878, Calea Griviţei.1434Podul Mogoşoaiei fusese trasat până în zona unde se reuneau mai multedrumuri ce asigurau legătura cu localităţi situate spre est, nord şi vest. Capul Poduluiera un teren ce devenea mlăştinos la ploi torenţiale, micile pante conduceau surplusulde apă spre acest teren inundabil. De aici pornea spre nord renumita şosea Kiseleff,cu culoar pentru vehicule cu tracţiune animală, călăreţi şi pietoni, în secolul XIX şiînceputul celui următor era loc de promenadă, de afişare a noilor toalete, a ultimelormodele aduse din străinătate sau create de primele noastre case de modă.Vezi notele: 76, 131, 379, 1438.1435Felurime de pasageri – aici în sensul de tipuri de comportament uman, decostumaţie, posibilităţi materiale ale respectivilor călători.1436Samsar.Vezi notele: 994, 1055.1437Cartea Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi nu are menţionat nici pecopertă, nici pe foaia de titlu anul editării. Din conţinutul textului remarci câtevaafirmaţii care acum sunt concludent stabilite ca etape ale elaborării. La 1943 textulera în curs de redactare de către diplomatul Gheorghe Crutzescu, aflat la noul postîn calitate de ministru plenipotenţiar al României, clasa I‐a. În condiţiile războiuluimanuscrisul a parvenit Editurii Socec & Co., S.A.R. care, la timpul respectiv, avea unnumăr redus de personal prin mobilizări şi ca atare vor fi trecut zile, săptămâni, lunipână a ajuns în tipografia respectivei edituri unde, o situaţie asemănătoare, impuneatergiversări care ne determină să credem că efectiv cartea a putut ajunge în librării laînceputul anului 1944.1438Dorinţa lui Gheorghe Crutzescu, rămâne un deziderat. O placăcomemorativă, numele unei străzi ar putea „repara” ceea ce deceniile anterioare dinsecolul trecut n‐au făcut‐o încă. Sperăm ca noua ediţie să ajungă să fie citită, nu„lecturată”, şi de fantomatica comisie de nomenclatură a străzilor şi de către factoriiresponsabili ai actului cultural la nivel municipal ca astfel să purceadă la o cuvenită„investiţie” de respect pentru trecut. Şi de ce nu de o asemenea meritată atenţie artrebui să se bucure şi Gheorghe Crutzescu.1439Grigore ELIADE (1823‐1901), iniţial fără avere prin diverse maşinaţiunidevine „moştenitorul” care şi‐a amplificat averea folosind diverse modalităţi, implicatîn numeroase procese. La timpul respectiv „perlele” sale au constituit subiecte depicante comentarii.Vezi notele: 1379, 1380, 1440, 1441.1440Angloman – persoană care manifestă o predilecţie deosebită pentru tot ce eace era de provenienţă din Anglia. De aici şi denumirea hotelului şi a bucătăriei carei‐a adus faima lui Grigore Eliad.1441Hotelul ,,English” era situat între hotelul „Broft” şi casele Bossel, în fostacasă „Resch” care fusese o clădire cu parter şi etaj. La 1875 achiziţionând‐o GrigoreEliad, alias Cârciumărescu, o modifică adăugându‐i încă două niveluri.