GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 4031149Feciorii – aici cu sensul de servitori la casele boiereşti care, printr‐oţinută aleasă şi comportament constituiau o efectivă carte de vizită a stăpânului, arangului social. Alegerea acestora pornea de la aspectul fizic, grad de inteligenţă, dereceptivitate şi reacţie promptă. Nu odată asemenea feciori, în condiţii favorabileşi‐au depăşit statutul, fiind promovaţi în înalta societate. Mulţi au uitat, sau au vrutsă uite, de unde au pornit, devenind persoanele cele mai venale ale societăţii, s‐auciocoit. Puţini au fost cei care, din contră, au avut un comportament care i‐a onorat.Vezi notele: 258, 273.1150Iosif GHEBAUER şi urmaşii să au contribuit la difuzarea muzicii înoraşul Bucureşti. Valoroşi ca instrumentişti au asigurat însă şi tipărirea partiturilormuzicale, punând bazele acţiunii editoriale în acest sens. S‐au ocupat cu vânzarea deinstrumente muzicale, organizarea de audiţii muzicale şi spectacole, inclusiv ale celorde operă. Au pus la dispoziţia pictorilor vitrinele magazinelor lor pentru organizareaunor expoziţii de artă plastică. Pictorul Nicolae Grigorescu a fost unul din beneficiarica expozant.1151Alexis GHEBAUER (1815, Cluj – 14 decembrie 1889, Bucureşti). Studiimuzicale la Viena, elev al lui Franz Liszt. Între anii 1850‐1870 a fost cel mai renumitprofesor particular de pian din Bucureşti. A participat, alături de Ludovic Wist şiEduard Wachman la manifestările muzicale ale Capitalei. Publicist al creaţiilormuzicale din literatura universală şi naţională.1152Vodevil – gen de spectacol teatral, comedie uşoară sau farsă într‐un act,textul având pasaje interpretate muzical, cuplete care, prin calităţile interpreţiloraveau un bun răsunet, adeseori însuşite de publicul spectator devenind până laproxima înlocuire efectivul şlagăr al sezonului. Acest gen a contribuit la pregătireapublicului pentru receptarea spectacolelor lirice ce au urmat.1153Matei V. MILLO (24 noiembrie 1814, Stolniceni‐Prăjescu, lângă Paşcani,judeţul Iaşi – 9 septembrie 1896, Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 28, locul 61).Fiul spătarului Vasile Millo. Fiind elev la Academia Mihăileană a debutat pe scenă,aceasta fiindu‐i crezul întregii vieţi, dăruindu‐se ca interpret, director de scenă,profesor la Conservator, contribuind la promovarea unei noi şi valoroase generaţiide artişti pentru scena românească. Deplasarea la Paris pentru studii de ingineriei‐a facilitat posibilitatea cunoaşterii unor mari interpreţi ai epoci anilor ’40. Astfel astudiat teatrul la Paris. A revenit în ţară şi a fost actor, dramaturg, director de trupă,organizator al teatrului, profesor la conservator, susţinător al repertoriului naţional.Prin dăruirea sa pentru ce reprezenta scena, spectacolul şi spectatorii a rămas ca etalonde comparaţie a creaţiilor actoriceşti. A fost principalul interpret al dramaturgiei luiVasile Alecsandri. Varietatea rolurilor, maniera de interpretare, dicţia, nuanţareai‐au fost caracteristice, bucurându‐se de aprecieri unanime. Ca supremă aprecierea contribuţiei sale la promovarea teatrului românesc, la 11 martie 1853, la 9 iulie1853, a primit o asemenea misiune când a debutat la Bucureşti pe scena Teatrului celMare. Au fost mai multe perioade când a trebuit să asigure şi conducerea teatruluiprecum şi repertoriul stagiunilor. Camera legislativă, la 1868, a votat o pensie viageră