GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 487cu preocupări literare, poet, traducător, membru al Junimii, om politic versuri alesale au fost preluate de compozitori, au devenit cântece ce au avut o largă difuzareîn epocă, animator cultural, publicist colaborator la „Convorbiri literare”. La 12/24aprilie 1894 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, secţia literară.Opera i‐a fost editată postum.1882Văcsuitorii – referinţă la oamenii cu al lor scăunel şi cutie având în centruforma tălpii încălţămintei pe care clientul îşi aşeza piciorul pentru ca respectivulvăcsuitor, după protejarea ciorapului, operativ din borcănelele de pe respectiva cutieproceda la a da prospeţime încălţămintei. Devenise o obligaţie elementară ca la unspectacol, audienţă, sindrofie, vizită să ai încălţămintea imaculată. Aceşti văcsuitorierau cronicarii străzii, cartierului, oferind relaţii prompte care le evidenţia capacitateade observare, de stocare a informaţiilor şi livrare la momentul oportun. În anii la carese referă autorul un anumit mod de dispunere pe cutie a borcănelelor era un mesaj depunere în gardă a celui interesat de a intra sau a merge mai departe, evitând a intraîntr‐o anumită clădire ţinută sub observaţie.1883Este vorba de şedinţele Parlamentului României din anul 1919 carereclamau un spaţiu larg pentru a putea reuni pe toţi deputaţii şi senatorii. Prin Unireacu celelalte teritorii locuite de români, la Bucureşti au avut loc lucrările în cadrulşedinţei parlamentare din 29 decembrie 1919. Cu acest prilej au fost ratificate actelesolemne adoptate în lunile martie, noiembrie şi decembrie 1918. Era expresia uneiînalte demnităţi la care au contribuit generaţiile anterioare pentru realizarea mareluiideal al tuturor românilor: Unirea cea Mare.1884Fostul imobil al Societăţii „Adriatica” a adăpostit la parter, bune decenii dina doua parte a secolului XX, magazinul „Electrolux”, azi găzduind o firmă bancară.1885Iancu Al. GHICA (1816‐1894, Bucureşti, înmormântat în cimitirulmănăstirii Ţigăneşti, judeţul Ilfov), fiul lui Alexandru Ghica (Barbă Roşie).1886Pe parcursul anilor cofetăria şi cafeneaua Fialkovschy, deschise la 1853, s‐auimpus atenţiei bucureştenilor, ajungând să fie deosebit de apreciate şi frecventate.Prin ambientul creat de mobilier şi modul de servire, în scurt timp a fost categorisităde consumatori ca un demn local de tip european. Situată în piaţa Teatrului Naţional,la parterul imobilului Törok, cafeneaua a fost până în 1898 o firmă de prestigiu.Printre clienţi se numărau oameni de litere, politicieni, actori, ziarişti. Mulţi erauclienţi de o viaţă cu tabieturile lor, ore fixe de frecventare a localului.1887Restaurantul Elysée – a fost deschis după 1898 până în 1933 în spaţiileanterior folosite de Fialkovschy, ca local de lux, cu bucătărie franţuzească. S‐aremarcat prin calitatea serviciilor, prin programele muzicale asigurate de tarafurileCristache Cilac, Grigoraş Dinicu şi alţii. Frecventat mai ales de oameni de teatru,fapt care a impus în memoria contemporanilor şi a doua denumire, RestaurantulTeatrului. Din 1933 şi până la demolare în 1938 s‐a reprofilat, fiind concesionatunui rus.1888Marcher – persoană care marchează punctele câştigate la un joc.1889Ghiulbaharul – joc cu zaruri.