GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZI ■ 399principală se afla pe latura estică în zona caselor ghiculeştilor, unde astăzi se află PiaţaValter Mărăcineanu. Imaginile fotografiilor din următoarele decenii relevă că actualaesplanadă verde era, la timpul respectiv, axul major de promenadă, de desfăşurarea tuturor manifestărilor. Suprafaţa acestei grădini a fost afectată treptat de o seriede lucrări cum ar fi trasarea în continuarea bulevardului de pe axul vest‐est, iniţialcu denumirea de Belvedere, care străpunsese zona de la Podul Mogoşoaiei până lastrada Brezoianu. La cererea expresă a Doamnei Elisabeta de a fi realizată o legăturămai directă cu Palatul Cotroceni a fost trasată prin latura vestică a grădini Cişmigiuaceastă nouă arteră, definită la timpul respectiv ca omagiu la adresa iniţiatoarei„Elisabeta”, denumire perpetuată până la înlăturarea tuturor denumirilor referitoarela reprezentanţii monarhiei, după 30 decembrie 1947. A urmat cedarea terenuluipe care a fost construit noul local al liceului „Gheorghe Lazăr”. Grădina Cişmigiua cunoscut o radicală prefacere după 1910 odată cu încredinţarea coordonăriiîntreţinerii ei arhitectului peisagist Fr. Rebhuhn. Acum axul pietonal devin cele douăalei care flanchează spaţiul verde.Vezi notele: 103, 208, 595, 671, 877, 950, 1094, 1137, 1536, 1668, 1881,2144, 2250, 2275.1136Geografic în evoluţia timpului Cotroceni include o zonă de luncă inundabilă,cu un mare lac ce‐şi asigura debitul de apă din izvoarele costişei şi terasa împădurită,componentă a renumitului codru al Vlăsiei care asigura scăparea în desimea acestuiacelor urmăriţi de potere. A fost salvator şi pentru Şerban Cantacuzino devenitconform angajamentului solemn ctitor de aşezământ monahal. Mănăstirea Cotrocenia fost construită în secolul al XVII de către domnul Şerban Cantacuzino. Ctitorul şiaici ca şi la Sinaia a fost în situaţia de a onora obligaţii morale asumate la momentede mare cumpănă, când soarta vieţii sale a depins de codrii care l‐au adăpostitsalvator. Amplasată în zona colinară care domina malul drept al Dâmboviţei a căreiape inundau lunca, la momente de primăvară sau de toamnă, se afla protejată decelebrul codru al Cotrocenilor, care, împreună cu cel al Grozăveştilor, ocupau oîntinsă suprafaţă de teren, componentă a ceea ce a rămas în memoria colectivă definita fi codrul Vlăsiei. Domnul a dispus chiar în anul următor preluării domniei, la 11mai 1679, ridicarea bisericii şi a tuturor acareturilor care constituia zestrea unei marimănăstiri, asigurându‐i, la terminarea lucrărilor în 1680, mijloace importante desubzistenţă care, în scurt timp, au integrat‐o în rândurile marilor mănăstiri ale ŢăriiRomâneşti, prin voinţa ctitorului fiind închinată la mănăstirile de la Muntele Athosdin 20 octombrie 1682. Documentele solemne, condicile în care Dionisie Eclesiarhula transcris, după aproape 100 de ani, bogata arhivă care consemna aceste averi, suntdovezi probatorii ale puterii economice deţinută de acest aşezământ monahal. Astăzi,din construcţiile primare au mai rămas puţine, reuşind totuşi să ne sugereze, de lacăile de acces la întinderea clădirilor care încadrau Sf. Biserică amploarea acesteia.Precizăm că în acest ansamblu, pe lângă spaţiile specifice ca funcţionalităţi ale uneimănăstiri, ctitorul a dispus şi ridicarea unor spaţii care să servească ca palat domnesc,loc de evadare în perioadele caniculare ale verilor bucureştene, fie pentru meditaţie,fie pentru a realiza recrearea generatoare de noi fapte. Clopotniţa, porticurile carefacilitau accesul la chilii, vechea cuhnie (bucătăria) sunt relicvele vechii construcţii.