GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

110 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZINeturburat de realităţile prezentului, Marsillac însă, perseverent, îşi ducemai departe visul unui bulevard larg, frumos, care să fie o podoabă a oraşului.Şi în „Journal de Bucarest” 1127 din 1872 propune ca pe partea rămasă liberă,cea din faţa Universităţii, să se construiască un subteran mare, din PodulMogoşoaei până în str. Colţei. Tunelul acesta, luminat puternic cu globurifelurit colorate, să cuprindă tot ce poate folosi desfătării ochiului şi minţii,acvariu cu toate vietăţile mărilor, peşteri cu stalactite şi stalagmite, cascadeluminoase şi pivniţe boltite, calde iarna, răcoroase vara, în care să se aşezebirturi şi berării... Deasupra subteranului, şi pe toată lungirea lui, să se ridice,pe coloane subţiri, un acoperiş înalt, din fier şi sticlă, care să se poată deschidedupă anotimpuri şi, sub această boltă străvezie, vedea o grădină minunată, cubazine şi pavilioane şi izvoare şerpuind printre flori, iar, în grădină, teatru decomedii şi vodeviluri, parchet de dans, chiosc de muzică, restaurante, săli delectură...Proiectul lui Marsillac n’a fost însă pe placul tuturor; în „Românul” 1128 d‐lprofesor Grigore Ştefănescu 1129 se supără foc, arătând că proiectul Marsillac arfi o profanare a ştiinţei şi a filosofiei, al căror azil este Academia, care nu poatetolera, în faţa ei, scene de vodevil şi săli de dans.Şi astfel că, până mult mai târziu, în faţa Universităţii nu era decât totun lung şir de şandramale, înalte cât omul, dintre care cea mai renumită eraiaurgeria lui Hagi Stanof, un bulgar vestit pentru iaurtul şi cataifurile sale.Dar dragostea lui Marsillac pentru oraşul ce‐l adoptase rămăsese aceeaşi,neţărmurită, şi fiindcă pe la 1872 Primăria proiectase prelungirea bulevarduluiAcademiei dincolo de Podul Mogoşoaei, spre Cotroceni, Marsillac, atât debogat în proiecte, propune următorul:Bulevard să nu se croiască. În schimb, locul din faţa bisericii Sărindar,(unde e azi „parcul” automobilelor 1130 şi terasa Cercului Militar 1131 ) să fienivelat, iar biserica să rămâie în mijlocul unei mari pieţe pătrate, înconjuratăde arcade în genul Procuraţiilor sau Galeriilor dela Palais Royal 1132 . Piaţaastfel creată, ar fi mărginită la răsărit de Podul Mogoşoaei, la miazănoaptede casa Prinţului Miloş Obrenoviei 1133 (azi imobilul din colţ al Societăţii„Generala” 1134 ), la miazăzi de hotelul Herdan şi, la apus, de o balustradăde marmură albă, cu o bancă de‐a‐lungul ei, aşezată pe muchea zidului desusţinere.De pe această terasă, care va avea o privelişte minunată spre Cişmigiu 1135şi Cotroceni 1136 , va coborî o scară monumentală cu două rampe, între care,dintr’o grotă scorburoasă, o cascadă va cădea într’un basin la poalele terasei,unde va fi aşezată o altă piaţă, mărginită de grădina Oteteleşeanu, grădinaCişmigiu şi grădina Poliţiei (care pe atunci se întindea cam până la actualulMinister al Lucrărilor Publice).Astfel vor avea Bucureştii două pieţe, minunat suprapuse, şi o împreunarearhitecturală într’adevăr monumentală...