GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

194 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZIPe la 2 noaptea însă, regimentul de artilerie iese de a Malmaison 2114 , curoţile tunurilor înfăşurate 2115 în funii de fân şi copitele cailor învelite în cârpe, şise aşează în jurul Palatului.Vodă se culcase cu iubita lui frumoasa Maria 2116 , lângă dânsul.Când conspiratorii au pătruns în Palat, au ajuns fără împotrivire pânăîn dormitor. Atunci, dânsa sări din pat, trecu după un paravan şi începu săse îmbrace. Lui Vodă îi se prezentă actul de abdicare, arătându‐i‐se că oriceîmpotrivire era zadarnică. Nefiind nicio masă la îndemână, hârtia fu pusă pespinarea căpitanului Pillat şi Cuza o iscăli. Apoi se îmbrăcă şi dânsul, în tăcere.Când au fost gata, pe Domnitor l‐au suit într’o trăsură, între doi ofiţeri, şi l‐audus la casa lui Ciocârlan, 2117 prefectul de Ilfov, care locuia lângă biserica Sf.Gheorghe, deasupra unei prăvălii cu cufere şi rogojini.În aceeaşi noapte. Principesa Alexandrina Ghica 2118 , care şedea în PiaţaTeatrului, auzind zarvă pe Pod şi ieşind în balcon zăreşte ,,la lumina tremurândăa unui felinar o doamnă, îmbrăcată destul de sumar, între nişte ofiţeri şi soldaţicare o duceau cam repede pe jos, ca o prizonieră. Dânsa striga: – „Aveţi să vedeţice o să păţiţi”. – „Fie şi aşa” răspundea câte un militar, – „înscăunaţi anarhia”. –„Mai bine anarhia decât o monarhie atât de ciudată”, răspunde altul.„Lumina atunci căzu pe obrazul încins al femeii, şi îmi era teamă, îmi era oteamă groaznică să nu fie... dar o recunoscui! nu era Elena Doamna”... 2119Chiar în ziua următoare, cu un uimitor simţ al afacerilor, Letzter, fotografuldin Piaţa Teatrului, anunţa: „Cea mai nimerită fotografie a I.S.R. Philip 2120 ,Conte de Flandra, proclamat de către toată naţiunea, la 11 Februarie, ca Domnal Principatelor Unite Româneşti, sub numele de Filip I, se află de vânzare pePodul Mogoşoaei No. 48 la fotograful L. Letzter”.Dar la 26 aprilie Smedeanu, concurentu, îi ia înainte şi pune în vânzare„Portretul lui Carol I 2121 , exactitatea asemănării garantată”.Peste două săptămâni, Bucureştii aveau să‐l vază, pentru prima oară.În lumina caldă a dimineţei zilei de 10 Mai, trăsura care ducea pe DomnitorulCarol se opreşte pe Podul Mogoşoaei în faţa unui mic corp de gardă unde era unpluton de soldaţi cu drapel” – Ce este în căsuţa din faţă?” întrebă Domnitorulpe Niculae Golescu, care era lângă dânsul. Iar acesta răspunse, cam încurcat: –„Alteţă, ăsta e Palatul”. Vodă se arătă cam nedumerit, dar nu spuse nimica.„Şi – scrie Domnul E. Vârtosu – acela care la 1866, arătă DomnitoruluiCarol I, pentru prima oară, Palatul Domnesc, este Generalul Nicolae Golescu,acelaşi care în 1833, vânduse către Stat, Palatul, casa părintească”.Într’adevăr, nici atunci nu prea arătau casele bine. Frédéric Damé, care leapucase în starea aceea, le descrie astfel:„După vechile clădiri părăginite care înconjurau biserica Kretzulescu se găseao casă mare, spoită în cenuşiu‐albăstrui, urâtă şi tristă: era Palatul Domnesc,precedat de o curte prost pavată, cu corpul de gardă cu coloane făcând faţă