GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

DELA TEATRU LA PALAT ■ 177aci se afla birtul (birt, de la Wirt, Wirtshaus) lui Grebert; mai târziu se deschideal lui Oswald, mai târziu cofetăria Fialkovsky 1886 , şi, până mai deunăzi tot aci era„Eliseul” 1887 , şi sunt sigur că am mai uitat.Dintre toate aceste „localuri”, lui Fialkowsky i se cuvine mai mult decât omenţiune. Era, în acelaşi timp, cofetărie şi cafenea, iar Bacalbaşa scrie că era maimult ca o cafenea, o adevărată instituţie „aci se făcea marea politică a zilei, aciveneau toţi liberalii, aci se punea ţara la cale.„Cafeneaua, cu două biliarde şi cu o altă sală în fund, unde se jucau tableleşi nesfârşitele partide de domino, era alăturată cofetăriei. La bufet trona şefulcofetar, d‐l Ilie, iar marcher 1888 era un grec foarte înalt, cam bătrân, cunoscut detoţi Bucureştii. Obişnuiţii îl porecliseră Manafu; numele lui era Iani.„La Fialkowsky juca table cunoscutul profesor de matematici dela LiceulSfântul Sava, conul Alecu Borănescu. Când juca conu Alecu ghiulbaharul 1889 , erareprezentaţie. Toată cafeneaua se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduride spectatori, unii chiar în picioare pe scaune, admirau şi ascultau, fiindcă conuAlecu cânta fiecare zar, avea rime triviale, şi „bon mouri”, cum le numea el”.La Fialkowsky venea Chimiţă, maniacul îmbrăcat cu haine de pricopsealăpe care i le dădeau oamenii în batjocură, făcute mai cu seamă din macaturi 1890vechi. Când se aşeza la o masă afară, dacă mai venea cineva lângă el se scula, seaşeza la masa de alături şi aşa, dela masă la masă, până le făcea pe toate. Apoi sescula şi pleca.La Fialkowsky îşi avea cartierul general Ionel Isvoranu 1891 , fostul ofiţer decavalerie, unchiul lui Alexandru Marghiloman 1892 , care era, acum trei sferturide veac, el şi cu banda lui, un fel de teroare a Bucureştilor. Isprăvile lui eraunenumărate, căci nu trecea o săptămână fără să se auză că Isvoranu a mai făcutîncă una.„Câte odată”, scrie iar Bacalbaşa”, el şi ceata lui luau scaunele de laFialkowsky, le duceau pe trotuar, chemau câţiva vânzători de ziare pe care îicomanda, şi le da ordin să ridice poalele femeilor care treceau. Şi cum, pe vremeaacea, cocote erau puţine, cele mai multe victime ale acestor agresiuni eraufemei măritate, femei care de multe ori erau chiar la braţul bărbaţilor. Dar cineîndrăsnea să se opună lui Ionel Isvoranu?”În sfârşit Fialkowsky era cântat de Claymoor care în stilul lui unic, îi lăudabomboanele, poate nu în chip cu totul desinteresat:„Tenez, voici ces madrilènes qui sont tout simplement une merveille,ces cocottes â la robe rose satinée, et ces diables qui cachent leur malice sousune enveloppe de café, et ces ganaches d’un si beau vert qui rapelle les gazonsprintanniers. Goutez, mesdames, c’est fait pour vous!”În 1890 Fialkowsky, locul de întâlnire al tuturor colportorilor de ştiri,mai ales false, aeropagul 1893 care da sentinţe irevocabile, unde se puneau la caletreburile ţării, unde se făceau şi se schimbau ministerele, îşi închisese uşile pentru