GHEORGHE CRUTZESCU Podul Mogoşoaei – Povestea unei străzi

58 ■ PODUL MOGOŞOAIEI – POVESTEA UNEI STRĂZICu câtă dragoste vorbea de vechiul Sf. Sava bătrânul Nae Papadat. 486Fusese coleg de bancă” cu Barbu Delavrancea 487 , coleg de clasă cu Ghimpa 488 ,Donici 489 , N. Golescu. Şi, printre multe amintiri, povestea cum fuseseeliminat din şcoală pe o săptămână:Când a murit Jean Dumitrescu, Papadat şi Delavrancea, amândoi încl. VI‐a, s’au hotărît să meargă la cimitir. Era o zi fierbinte de Iulie. Dupăînmormântare, amândoi, obosiţi, înfometaţi şi însetaţi, găsiră cu cale să se suiepe dric, care se întorcea gol în oraş. Unul în dreapta, unul în stânga, cu picioarelebălăbănind afară, s’au dat jos tocmai în faţa birtului „La Leul şi Cârnatul” 490 pe11 Iunie. Aveau doi lei în pungă; şi atunci pune‐te pe mititei – doi de zece bani –pe şpriţuri reci – un gologan şpriţul – şi tot aşa şi tot aşa până ce s‐a înnoptatde‐a‐binelea şi au ieşit din grădină cântând, chiuind şi cu un chef grozav.„Din păcate ne‐am întâlnit cu un repetitor 491 care ne‐a spus la şcoală, şi adoua zi am fost daţi afară”...O fotografie îngălbenită mai păstrează amintirea vechei şcoli. În fund sevăd clasele: un rând de chilii, acoperite cu şindrilă, de‐a‐lungul lor o tindă, pestâlpi subţiri.În faţă se grămădesc elevii, câţiva în uniformă stil 1870, alţii în hainenemţeşti, cu „lavalieră” 492 la gât şi „gambetta” 493 pe cap.Îmi dau seama că paginile de mai sus nu pot interesa decât pe prea puţini.După câte ştiu din promoţia 1870 dela Sf. Sava nu mai trăiesc azi decât unulsau doi. Dar poate că va fi vreun cititor al cărui părinte şi‐a petrecut tinereţeaîn vechea şcoală dela gârlă. Pentru dânsul scriu, şi pentru mine. Ceilalţi să măierte şi să sară paginile.Bătrânele case ale lui Şerban Vodă s’au dărâmat în 1881, când a începutcanalizarea Dâmboviţei. Liceul s’a mutat în Str. Fântânei, unde este şi astăzi 494 .Pe o parte a vechiului loc trece azi Splaiul Independenţei, altă parte e locviran, pe alta şi‐a ridicat casele d‐l Barbu Păltineanu 495 , în 1882, îmi pare.Pe partea din dreapta. Calea Victoriei, colţ cu Str. Râureanu, se găsea încăde pe la 1870 o căsuţă joasă, unde era birtul lui Hristodoru 496 , cel dintâiubirt din Bucureşti pentru bucătărie orientală. Bacalbaşa, care îi era muşteriubun, scrie că nevasta lui Hristodoru „Coana Uţa femeie frumoasă şi cu virtuteintransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreapta a bărbatului pentrucârmuirea fondului de comerţ şi prietenă de mâna stângă pentru mulţi clienţipe alese, era îngerul tutelar al acestui local gastronomic”.Virtutea „intransigentă” a Coanei Uţa sporise poate cu anii, căci se spuneacă Vodă Cuza fusese client credincios al birtului nu numai de dragul bucatelorşi că frumoasa birtaşă ar fi avut răspunderea ei în nemulţumirea crescândă,datorită moravurilor Domnitorului. Generalul Vălleanu 497 îmi spunea că amai apucat‐o pe Coana Uţa, paralizată, sărmană şi dusă cu căruciorul.Pe locul birtului Hristodor s’a ridicat, mai apoi, imobilul unde este astăziLibrăria Georgescu (fostă Hertz) 498 .